Translate

miercuri, 26 iunie 2013

Despre ceai si ceainarii

Istoria ceainariilor, la noi, este destul de recenta, iar amenajarea acestora face apel la concepte din cele mai diverse si diferite.Intilnim, asadar, o parte cu influiente din traditia orientala ( zone simple la limita rusticului, sau cu "alunecari" spre un ambient mistic, cu decoratiuni specifice ), sau in unele regasim traditia ceainariilor englezesti sau frantuzesti.
Curios pentru prima categorie este faptul ca se interpreteaza drept orient influientele din arta japoneza, care fascineaza, desi ceaiul, este la origini, un produs chinezesc.Eu sunt atras de amenajarile ceainariilor europene vechi. Placut la aceasta varianta este ca se poate invoca saloane cochete si comode, care folosesc mobiler clasic, tapet, fotografii si tablori inramate.







Dar, intr-un cuvint vorbim despre ceainarie ca despre un spatiu intim, linistit, organizat intr-un ambient discret si cochet, care ofera relaxare si pe care-l alegem de fiecare data cind vine vorba despre o pauza de liniste.








 
  
Surprinzator este insa faptul ca, fara efecte speciale, un astfel de loc devine o zona cu personalitate.
Imi este greu sa spun daca este vorba de un apetit al nostru fata de "concepte" care sunt la moda, cu riscul de a ne asuma orice in aceasta sfera sau daca nevoia de relaxare pe care ceainaria, ca destinatie, o satisface, transformind acest spatiu intr-un loc preferat.

Si daca tot am discutat despre ceainarii nu pot sa nu amintesc despre citeva componente esentiale pentru ceremonia ceaiului, o enumerare a listei complete luindu-mi foarte mult timp si umplind citeva sute de pagini:
  • chakin - o pinza alba de in sau cinepa pentru curatarea bolului
  • fukusa - stergar gros din matase care serveste pentru a tine ceainicul de fier in care se afla ceaiul fierbinte
  • hishaku - un fel de polonic lung din bambus care serveste la transferarea ceaiului din ceainic in bol
  • tana - in mod normal insemna rafturi de lemn, aici reprezentind etajerele pe care se tin ustensilele necesare ceremoniei
  • chavan - bolul in care se serveste ceaiul, care are sute de forme si stiluri.Cele folosite vara sunt largi si putin adinci ( pentru ca ceaiul sa se raceasca mai repede ), iar cele adinci sunt folosite iarna.
  • cha-ire sau natsume - sunt cutiile lacuite in care se tin frunzele si care pot avea capac de lemn sau fildes
  • chasen - sunt acele teluri cu care se produce spuma rezultata dupa amestecare la suprafata bolului.Aceste bucati de bambus sunt arse in semn de respect in cadrul ceremoniei chasen koyo.                                                  



CEAINIC CERAMIC MANUFACTURAT IN ANGLIA aprox 1,25 L
                                           
                            59 RON






FARFURII - MADE IN ENGLAND;diam 20 cm - 11 RON
                                           diam 25 cm - 15 RON

Din punctul meu de vedere, nimic nu se poate compara, in zilele agitate, stresante, "negre" si pline de griji decit o ceasca de ceai, niste prajiturele dichisite si un fotoliu comod intr-un ambient cochet, la ceainaria preferata

IN CURIND PE 
WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM
ARTICOLE SPECIALE PENTRU PERSOANE PRETENTIOASE

luni, 24 iunie 2013

"Crimpeie" de istorie automobilistica in ROMANIA



În 1904, în Bucureşti, s-au pus bazele Automobil Clubului Român. Acesta s-a numărat printre primele zece cluburi de acest fel din Europa şi printre primele 14 din lume. Ca urmare a numărului crescut de accidente, în 1906 era publicat "Regulamentul poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice", iar în anul următor se dădeau primele examene de conducere. În 1913, se instalau primele indicatoare de circulaţie.







In schimb, autoritatile din Iaşi simt şi ele schimbarea vremurilor. În 1908, Prefectura oraşului Iaşi cerea Ministerului de Interne să intermedieze cumpărarea unei trăsuri-automobil în schimbul sumei de 20.000 lei. Cumpărarea maşinii trebuia să se facă "neîntârziat deoarece acest mijloc de transport era necesar mai ales împrejurărilor de faţă".
În perioada 1906-1913 în România numărul autovehiculelor a crescut de la 150 la 1.300. Cele mai multe maşini erau în Ilfov 50, Iaşi 30, Brăila 25, Prahova 21. În perioada interbelică cele mai răspândite tipuri de maşini erau Ford T, Nash Four, Chevrolet Superior, Renault, Fiat, Chrysler, Studebaker Erskine, Mercedes sau Citroen. Maşina, la fel ca şi trăsura altădată, devenea un semn al bunăstării, o marcă socială.




 Miniatura auto din acea perioada
135 RON







1896: mare minune
Inginerul ieşean Dumitru Văsescu a construit în 1880 la Paris, unde studia ingineria, un automobil cu abur care era considerat cea mai performantă maşină de acest fel din acea vreme. În 1896, la întoarcerea în ţară, Văsescu aducea cu sine şi maşina sa care stârnea curiozitatea şi admiraţia trecătorilor.
Primele maşini au fost aduse la noi din ţări precum Franţa, Anglia, Germania şi mai apoi chiar din Statele Unite. La început, automobilul a fost privit cu scepticism, de mulţi, din cauză că era destul de greu de întreţinut. Modelele lansate de Oldsmobile, Cadillac, Rolls-Royce sau Ford făceau deliciul personalităţilor excentrice. Începând cu deceniul al doilea al secolului XX, modelele se diversifică, iar întreţinerea vehiculului devine mai puţin costisitoare.



Pe www.novaconceptshop.com
miniaturi auto retro, realizate din metal si plastic, cu detalii de exceptie, la scara 1:32 sau 1:18 cu preturi cuprinse intre
135 - 250 RON
  






Raliul Iaşi-Monte Carlo
La 25 ianuarie 1930 în Iaşi se dădea startul faimosului raliu Monte Carlo. Participanţii care aleseseră să plece din Iaşi trebuiau să parcurgă ruta Lwow, Varşovia, Berlin, Bruxelles, Paris, Lyon, Monte Carlo. Semnalul de plecare s-a dat din faţa fostei clădiri a Jockey Club-ului - pe locul căreia se află astăzi Casa de Cultură a Studenţilor. Printre cei care au luat startul din Iaşi s-a numărat şi câştigătorul cursei, francezul Hector Petit, care a condus o maşină Licorne. Petit era prieten cu inginerul ieşean Constantin Zarifopol (unchiul criticului literar Paul Zarifopol) care era, la rându-i, pilot de curse. În semn de amiciţie, Hector Petit îi va dărui acestuia o fotografie de-a sa la bordul maşinii câştigătoare, cu dedicaţie.
Petre Cristea a fost singurul român care a câştigat celebrul raliu Monte Carlo în anul 1936. Victoria lui Cristea a constituit şi prima victorie a firmei Ford în renumita competiţie. Automobilul, un V8 de 95 CP, se remarca printr-o caroserie special concepută, din materiale de aviaţie. 

 










Copii in miniatura ale modelelor celebre din anii 1920 - 1940 de vinzare pe www.novaconceptshop.com





duminică, 23 iunie 2013

MARCI AUTO DEMULT UITATE

Automobile de exceptie, brand-uri care au fost "inghitite" de concurenti mai puternici, modele speciale care poate au revolutionat industria auto a momentului, designeri auto vizionari si dotari de "neinchipuit" pentru acel moment.MARCI CARE NU MAI EXISTA DAR NU POT FI UITATE.






Voi incepe cu modelul de exceptie denumit        LA SALLE
Acesta a fost executat de Cadillac pentru piata europeana intre 1927 si 1939, fiind extrem de "indraznet" prin culorile alese si prin campaniile agresive de promovare.










Inca de la inceputul secolului trecut, mai exact in 1900, aparea De Dion-Bouton care a fost cel mai mare producător de automobile din lume. A insemnat trecerea de la trasura cu motor la viitorul autovehicul, ajungind sa vinda pe baza "de comanda", asta poate si datorita colaborarii cu o firma specializata in promovari de produse.










Frazer Nash lansa in 1930 acest poster cu adevărat încântătoar oferind clientilor imagini cu toate modelele produse, inclusiv un monopost, apoi Ulster 100, Colmore, Falcon, Shelsley și TT Replica. Pe linga "calitatile" fiecarui model afisul prezenta inclusiv prețurile de vinzare. Doar ca a durat foarte putin, iar acum orice informatie referitoare la Frazer Nash Motor Cars este foarte prețuită și foarte căutata. Inca din acel moment, monopostul prezentat de ei a fost denumit de presa de specialitate "capsula  timpului". 


HILLMAN - 1934





O data cu trecerea timpului, datorita "invaziei" de firme producatoare, apare concurenta, ceea ce duce la modificari ale imaginilor de promovare.HILLMAN este cel mai bun exemplu, putindu-se vedea transformarea afiselor, de la influențele Art Deco la varianta extrem de tehnica a prezentarii unui detaliu.
Sloganul firmei suna astfel: "Aceste masini răspund la atingere în mod adevărat

Lagonda venea cu doua modele Saloon si Tourer. Ambele extrem de spectaculoase si care puteau fi achizitionate pentru doar 1.085 și 1.000 de lire sterline fiecare, atunci când sunt noi ( spunea la acea vreme posterul de prezentare ). Interesant este ca ilustrațiile au fost inițial executate in creion, posterul de prezentare cuprinzind scheme de culori, caietul de sarcini, dotari standard si recomandate


STANDARD
Firma britanica a produs aceste modele incepind cu anul 1931. La acel moment erau prezentate ca fiind "toate britanice și toate populare." Firma Standard Motor Co fost înființată în 1903 dar doar dupa aproximativ 30 de ani a reusit sa devina un succes cu aceste modele. Din păcate nu pentru mult timp, insa ne-au ramas aceste imagini pentru a ne aminti cu placere cât de minunate au fost masinile britanice o dată.



Au trecut anii si a aparut Riley Pathfinder cu un motor incredibil de 2.5 litri. Cu o viteza maxima de 100 mile, acesta a fost utilizat pe scară largă de către poliția britanică. Lansat în 1953 și disponibil în maro, negru, verde, albastru sau gri, producția a continuat până în 1957. Masina din fundal este varianta initiala de Pathfinder cu motor de 1.5 litri.





Acesta este posterul de prezentare pentru modelul Riley de 1,5 litri aparut in 1960. În 1890, William Riley a început sa produca tricicluri, apoi motociclete, autoturisme și chiar motoare de avion. Ulterior Organizația Nuffield a achizitionat numele Riley pentru 1 lira. Poziționat între MG și Wolseley, cele mai multe modele Riley au fost de fapt versiuni ale  modelelor Austin / Morris. Potențiali cumpărători  ar fi fost atrași de originalul acestui poster care era cu mândrie afișat în showroom-uri BMC in anii '60, atunci când un Riley de 1.5L putea fi achizitionat cu 714 lire sterline.

 

Sunbeam Talbot a avut cele mai bune schite executate in creion scotind in evidenta calitățile splendide ale "razelor de soare", intrucit avea acoperis pliabil pentru modelele Sport și Saloon (dotare de exceptie pentru anul 1938). 
"Încerca un Sunbeam Talbot azi", exclamă linia de publicitate din partea de jos a posterului.




Triumph.TR4 Triumph a fost introdus în septembrie 1961 pentru a înlocui deja cunoscutul TR3. Caroseria a fost proiectat de italianul Giovanni Michelotti care a venit cu o "inovatie" și anume "eleganta umflatura" în capota pentru a se potrivi carburatoarele gemene montate pe acest model.Totodata, modelul TR4 venea din dotarea de serie cu un motor de 2138 cc si o viteza de top de 110 mile.










Willys Jeepster. Lansat in data de 03 aprilie 1948 și purtind numele de cod "VJ", Willys Jeepster a fost privit ca o mare realizare si un succes asigurat, dar promovarea a fost prost făcuta, iar, ca atare, vanzarile au fost dezamagitoare. Willys-Overland credea că piața pentru Jeep-ul  militar ar fi limitata doar la agricultori și silvicultori insa, cu toate acestea, Jeepster a fost oferit doar cu tracțiune spate și un motor 72 de cai subalimentat. Sau vindut totusi 19.132 buc. iar producția a încetat în 1950. Astăzi, Jeepsters sunt foarte căutate de către pasionații de Jeep, avind preturi de achizitie foarte mari.





Armstrong Siddeley

Si am sa inchei cu aceste douăsprezece noi modele, colorate si cu dotari de exceptie pentru acel moment ( 1935 ) nelipsind si doua modele decapotabile. Acest poster este minunat și demonstrează într-adevăr automobile britanice au fost extraordinare inca de atunci.Dotarile standard erau subliniate in acele mici "ferestre" dintre imagini, exemplificind tablouri de bord, grile de radiator, tapiterii din piele,etc.Ce este mai interesant la acest "fluturas" de prezentare ( tiparit in acel moment intr-o suta de mii de exemplare ) sunt extrase din scrisori originale (  apare scris in partea de jos) ale diversilor proprietarii de autoturisme ARMSTRONG, ce ofereau marturii sau intimplari amuzante legate de aceste masini


PE WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM 
SE VOR COMERCIALIZA MINIATURI ALE AUTOTURISMELOR CELEBRE
sau
MAGAZINU'  CU  DETOATE
PIATRA NEAMT - STEFAN cel MARE, 7


sâmbătă, 22 iunie 2013

Satul romanesc - izvor de inspiratie



Cultura populară românească s-a format odată cu poporul din care facem parte, ca o cultură carpato – danubiano – pontică în care s-au topit, într-o sinteză originală, elementele de tradiţie preistorică, cu cele de origine dacică, romană şi bizantină. Pe teritoriul României avem de-a face cu creaţii ale artei populare care se numără printre cele mai interesante şi mai vechi manifestări ale artei populare europene.
Privită în ansamblul ei această cultură, pe lângă vechimea de necontestat, prezintă încă două caracteristici fundamentale: continuitatea şi unitatea în timp şi spaţiu. Elementele de continuitate pot fi descifrate în cele mai diverse aspecte materiale şi spirituale ale culturii populare române, aşa cum se va vedea în cele ce urmează. În ceea ce priveşte cea de-a doua problemă, cu tot trecutul zbuciumat, a despărţirii prin hotare arbitrare, poporul român se caracterizează printr-o clară unitate etnică uşor de observat la nivel istoric şi lingvistic dar, mai ales, la nivelul culturii populare: arhitectura, ocupaţiile, uneltele, tehnicile tradiţionale, arta, obiceiurile, credinţele etc. (datorate fondului etnic unitar şi a intensei circulaţii transcarpatice).
Categoria socială care a creat această vastă cultură a fost ţărănimea. În epoca medievală satele cuprindeau marea majoritate a populaţiei (peste 90%), locuitorii acestora jucând rolul hotărâtor în viaţa Ţărilor Române atât sub aspect economic cât şi militar. În afara relaţiilor medievale clasice subliniem existenţa obştei ca formă specială de organizare a ţărănimii libere dar şi a celei aservite. De origine daco – romană, obştea sătească, ca modalitate de organizare a ţărănimii, s-a menţinut în anumite forme până în secolul al XX-lea.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au transformat peisajul natural într-un peisaj umanizat („peisaj cultural”, „peisaj etnografic”) dominat în cazul poporului român de sat – element de permanenţă, de adăpost, de locuire neîntreruptă. Aşezările au apărut în timp şi au devenit stabile odată cu sedentarizarea ocupaţiilor, în neolitic, formând cadrul de desfăşurare a vieţii economice şi sociale. Vechimea fenomenului rural este atestată de însăşi terminologia aşezărilor:
  • 1. cătun – termen dacic, cu înţeles de sat mic cu mai puţin de 100 de gospodării;
  • 2. sat – (lat. fossatum) aşezare rurală mai mare, cu peste 100 de gospodării;
  • 3. crâng – termen de origine slavă ce desemnează în zona Munţilor Apuseni o grupare de 2-5 gospodării.
În structura lui, un sat românesc cuprinde vatra satului, suprafaţa atribuită construcţiilor din sat şi hotarul sau moşia satului care desemnează zona de activitate economică a acestuia. Vatra satului este formată din gospodării, construcţii comunitare (biserici), fântâni, cimitire, iar moşia satului cuprinde terenurile valorificate prin ocupaţii: cele cultivate (ţarini şi ogoare), fâneţele, păşunile, pădurile etc. Uneori şi în moşia satului sunt construcţii gospodăreşti, locuite temporar, numite conac, odaie, sălaş, casă în câmp care, în unele cazuri, au format alte sate.
Întemeierea aşezărilor presupunea împlinirea unui scenariu ritual complex din care făceau parte două aspecte importante: practicile arhaice de alegere a locului de întemeiere a satelor şi practicile de întemeiere propriu-zisă a satelor.
Gospodăria ţărănească este unitate de producţie şi formă de cultură, aflată atât în vatra satului (gospodăria permanentă) cât şi în unele zone periferice (gospodăria sezonieră). Fiecare gospodărie aparţine unei familii şi este compusă din locuinţă şi construcţiile anexe (acareturile). În configuraţia gospodăriilor se oglindesc profilul ocupaţiilor, starea socială a proprietarilor şi factorii naturali.
Construcţiile care alcătuiesc gospodăria s-au diferenţiat şi dezvoltat în primul rând după cerinţele ocupaţiilor, pentru că s-au urmărit o tot mai bună adăpostire a animalelor, a uneltelor şi a mijloacelor de transport, a diferitelor produse agricole, pomicole, viticole. În satele în care predomina creşterea animalelor s-a impus extinderea şi sporirea construcţiilor pentru adăpostirea acestora. În satele specializate în diverse meşteşuguri şi chiar în cele agricole, dimensiunile acestor construcţii au fost mai restrânse dar s-a extins spaţiul pentru depozitarea produselor.
Locuinţa este cadrul de desfăşurare a vieţii de familie, ea îndeplinind funcţii complexe: loc de adăpostire, odihnă, petrecere a familiei, de desfăşurare a unor munci casnice şi transmitere a experienţei de viaţă a vârstnicilor, de derulare a unor obiceiuri şi ceremonialuri, de păstrare a unor obiecte şi provizii. Oglindind din plin modul de viaţă sedentar al poporului român, asupra casei s-a concentrat în permanenţă grija şi dorinţa de frumos a ţăranului român. În legătură cu acest aspect P. P. Panaitescu afirma: „centrul artei populare plastice este casa […] podoaba ei de lemn sculptat, de scoarţe, icoane, cusături atârnate pe pereţi şi oale care formează un tot. O dovadă în plus că poporul român n-a fost niciodată rătăcitor; el trăieşte în case, creaţia sa artistică e în legătură cu casa”.
Cea mai veche locuinţă este cea de tip semi-îngropat sau îngropat (bordeiul), având o răspândire limitată în secolele XVIII- XX în zona de silvo-stepă a Olteniei şi Munteniei. În aceste zone bordeiele nu reprezintă o formă primitivă de locuire ci una de adaptare. Ele erau răcoroase vara, se încălzeau mai uşor iarna, erau mai puţin vizibile deci mai bine ferite de ochii năvălitorilor. Nu sunt dovada unei stări economice precare, construirea lor presupunea folosirea unei cantităţi importante de lemn de stejar, costa mai mult decât o locuinţă de suprafaţă cu pereţi de lut şi împletitură de nuiele. Avea de obicei două camere, camera „la foc” unde se afla vatra liberă cu un coş foarte mare, piramidal, deasupra, iar cealaltă era camera de locuit cu o sobă „oarbă” cu gura de alimentare la vatră. Locuinţa caracteristică ţăranului român, existentă în majoritatea zonelor ţării, a fost şi a rămas casa. Aceasta era de mai multe feluri. Cea mai des întâlnită este cea monocelulară (cu o singură încăpere). La aceasta s-au adăugat cu timpul o cămară (cu rol de păstrare a diferitelor produse), o tindă (cu rol de trecere şi depozitare) care proteja camera de locuit de frig şi, în sfârşit, o altă cameră. Această a treia cameră a căpătat o funcţie precisă: camera curată (neîncălzită) în care se păstrau lucrurile de preţ şi erau primiţi oaspeţii. 

Materialele de construcţie erau lemnul în cele mai multe zone ale ţării, lutul şi piatra. Restrângerea pădurilor în zonele de câmpie a dus la înlocuirea bârnelor cu împletituri de nuiele lipite cu lut, apoi numai la folosirea lutului pentru construirea pereţilor. Există şi câteva mici zone unde s-au construit case în întregime din piatră care, în condiţiile climatice din România, sunt friguroase, neadecvate. Acoperişurile de mai multe forme şi mărimi erau construite din paie, trestie şi, mai rar, din ţigle sau tablă.
Organizarea interiorului locuinţei ţărăneşti este o altă expresie semnificativă a modului de viaţă tradiţional. Modul de organizare reflectă condiţiile de viaţă ale comunităţii, ale individului (situaţia socială şi materială, vârsta, gustul pentru frumos, fantezia) în cadrul stilului acceptat de societatea respectivă într-un anumit moment istoric. Interiorul locuinţei a fost condiţionat de mediul natural, de ocupaţii, da stadiul dezvoltării tehnice, de schimbările culturale. Din inventarul casei, din prezenţa sau absenţa unor categorii de obiecte se pot desprinde concluzii cu privire la ocupaţii. Repartizarea inventarului casnic în spaţiul locuinţei ilustrează şi modul de organizare a familiilor. Interiorul poartă şi amprenta opiniei comunităţii cu privire „la ce trebuie să cuprindă” şi „cum trebuie să fie amenajat”, deci a mentalităţii populare. 

Importanţa locuinţei în viaţa comunităţii rurale este reliefată şi de mulţimea credinţelor şi obiceiurilor legate de construirea ei. Grijile începeau cu alegerea locului pentru că potrivit tradiţiei existau locuri „bune” sau „curate” şi locuri „rele” sau „necurate”. O altă secvenţă importantă era aşezarea fundamentului construcţiei, iar a treia se concentra la terminarea acesteia şi mutarea în casă nouă, aprinderea primului foc, începutul activităţii casnice.
La începerea construcţiei se făceau în vremurile străvechi sacrificii umane a căror idee a rămas în mentalul colectiv popular (balada „Meşterului Manole”). Cu timpul acestea au fost înlocuite cu anumite substitute: înhumarea simbolică în zid a umbrei unui om (despre care se credea că va muri curând după aceea), capetele unor păsări sau animale sacrificate anume, bani, apă sfinţită, boabe de grâu sau porumb, pâine, păr de vită etc.
Momentul ridicării căpriorilor acoperişului era marcat prin daruri şi ofrande. Crengi de brad sau alte ramuri verzi, buchete de flori, mici cruci de lemn, cereale diverse, ţesături frumoase, (ştergare) se puneau în vârful casei aflată în construcţie. Terminarea casei includea o masă festivă dată participanţilor la lucrări şi sfinţirea casei de către preot.
În practicile rituale care doreau să asigure trăinicia construcţiei, prosperitatea, belşugul familiei, se împletesc străvechi elemente ale unor credinţe precreştine cu elemente de cult creştin. 


IN CURIND ARTICOLE TRADITIONALE ROMANESTI PE WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM 

 

marți, 18 iunie 2013

Faleristica - stiinta auxiliara a istoriei



Faleristica are drept obiect studiul ordinelor, decoratiilor și medaliilor. Aportul acestei științe auxiliare este să descifreze și să înțeleagă prezența ordinelor, decorațiilor și medaliilor pe diferite suporturi (tablouri,fotografii, acte, monumente). Mai general, să ajute munca istoricului oferindu-i unelte de datare.
Cuvântul românesc faleristică provine din cuvântul francez phaléristique : „falere” ( care, în antichitate desemna o medalie de aur care se dădea soldaților romani ca premiu și care era purtată la gât, ca pandantiv sau aplicată pe harnașament, sau ca ornament )


Cuvântul românesc „medalie” provine din cuvântul italian „medaglia”, care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc „medalia”, cu sensul de "moneda"  de valoare mică, de o jumătate de denar. În Evul Mediu, cuvântul medalia desemna o monedă de jumătate de denar.
Asemănarea medaliilor cu monedele se oprește la aspectul general, acestea fiind tot un disc cu reprezentări și text în relief, și la modul de realizare, pentru că medaliile nu au putere de circulație.




Medaliile au avut o largă răspândire în antichitate. În timpul Renasterii, moda lor a revenit, mulțumită lucrărilor lui Pisanello, care a creat o medalie celebră, dedicată imparatului bizantin Ioan Paleologul in 1438, a cărei largă răspândire a condus la o emulație în rândul multor italieni.



Expunem spre vinzare medalii din anul 1964 cu ocazia aniversarii a 20 de ani de la 23 august 1944



 



Cu ocazia aniversării s-au decernat mii de medalii. Prin decretul Consiliului de Stat, au fost distinse cu ordine ale Republicii Populare Române (RPR) peste 7.000 de persoane şi s-au acordat circa 7.500 de medalii. S-au mai acordat Ordinul „Apărarea Patriei”, „Ordinul Muncii”, „Medalia a XX-a Aniversare a Eliberării Patriei”. Artiştii, oamenii de ştiinţă, medicii, profesorii universitari au fost laureaţi cu diverse premii de stat şi titluri „emerite”.
                                       
                                          10 euro



20euro

Pentru cea de-a XXV-a aniversare, medaliile au fost impartite unui nr mai mic de persoane, dar ziua de 23 august 1969 a insemnat altceva:
Uzina de Autoturisme Piteşti a prezentat prima Dacia 1300, în cadrul paradei de "23 August". Automobilul a mai fost expus în acelaşi an şi la Salonul Auto de la Paris şi la cel de la Bucureşti. Acest automobil bazat pe Renault 12 era cel mai modern fabricat în Europa de Est. Principalele variante disponibile dupa un an (1970) erau cea de bază 1300, 1300L (de la lux) şi 1301LS care venea cu lunetă încălzită, radio şi un interior mai calitate, la această versiune, insa, clienţii obişnuiţi nu aveau acces.






  50 euro

Miniatura Renault 12 Gordini realizata din metal si plastic la scara 1:18
 

            MULT MAI MULTE PRODUSE
                IN CURIND, 
                  PE WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM