Vinilul mai actual ca niciodata

Inceputurile inregistrarilor sonore datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deși generarea mecanică a unei serii de sunete a fost posibilă încă din antichitate. Înregistrarea sonoră reprezintă modalitatea de a procesa un semnal sonor astfel încât să se pemită păstrarea acestuia pentru a fi redat la un moment ulterior. Începând cu prima înregistrare a sunetului și până în zilele noastre au avut loc progrese remarcabile în ceea ce privește calitatea sunetului și durata de folosire a materialului pe care este păstrat. Dar pentru a se ajunge la o astfel de dezvoltare a fost nevoie de munca îndelungată a oamenilor de știință care și-au propus să capteze sunetul pentru ca mai apoi alți oameni să-l poată auzi.

Aparatele din perioada de pionierat a înregistrărilor au evoluat, începând cu fonoautografele care înregistrau vibrațiile pe sticlă afumată, trecând prin fonograful lui Edison, grafofonul lui Tainter, care înregistra pe discuri acoperite cu ceară, fonograful lui Berliner, care folosea discuri matrițate, până la telegrafonul lui Poulsen, primul aparat care realiza înregistrări magnetice. Aceste suporturi sunt foarte fragile, păstrarea lor și recuperarea înregistrărilor de pe ele ridică probleme, însă valoarea lor din punct de vedere istoric este foarte mare.

Édouard-Léon Scott de Martinville nascut in 1817 la Paris a fost tipograf, librar, scriitor și nu in ultimul rind, inventator francez. A creat fonoautograful, în traducere liberă aparatul care scrie sunetul, un precursor al fonografului inventat mai târziu de către Thomas Edison.Din pacate a decedat inainte ca aparatul inventat de el sa fie imbunatatit si anume pe 26 aprilie 1879.

 


 

Charles Tainter, Chichester Bell și Graham Bell au început să lucreze la îmbunătățirea fonografului Edison în 1881. În faza discuțiilor, au ajuns la concluzia că lipsa de viabilitate a acestei invenții rezida tocmai în suportul înregistrării. Folia de cositor se uza repede, iar după patru citiri sunetele deveneau neinteligibile.

Dar cel mai important dintre toti este Emile Berliner denumit parintele gramofonului.Brevetul acestui aparat l-a făcut celebru pe germanul emigrant în America. Prezentarea actului a fost făcută la Franklin Institute din Philadelphia, in acelasi loc unde își brevetase și prima sa invenție, microfonul, în anul 1888.

Comercializarea acestui aparat a început-o să o facă în anul 1893, după ce niște prieteni fondează o companie care a primit numele de "United States Gramophone Company". Peste numai doi ani intră în lumea mare a afacerilor cu " Berliner Gramophone Company" ( companie ce se ocupa cu producerea de gramofoane si discuri ). Aparatul pus în piață de data aceasta este mult mai performant: manivela manuală folosită la rotirea discului a fost înlocuită cu un "motor" cu resort (arc) din oțel. Pentru marketing și publicitate, înființează "Seaman's National Gramophone".

 

În urma unor scandaluri și manipulări, la început de secol XX, se mută la Montreal, unde afacerea sa atinge apogeul, si ajunge sa produca circa 2 milioane de discuri          ( bineînțeles înregistrări muzicale ) în anul 1901. Uzina sa din Montreal s-a dezvoltat continuu, devenind una din cele mai competitive și moderne.

În anul 1924, cu un inginer, Eldrige Reeves Johnson, a pus bazele unei noi companii "Victor Talking Machine Company", care a produs gramofoane record ( aparate pentru înregistrarea sunetului și producerii de matrite metalice pentru multiplicarea pe discuri de ebonita si mai apoi - dupa 1933 - de vinil ) și gramofoane ( numai pentru redarea sunetului după discurile de ebonita ).

În anul 1929, a fost laureat al Medaliei Franklin pentru contribuția sa în domeniul înregistrării și redării sunetului.

 

În data de 10 octombrie 1933 Waldo L. Semon a inventat vinilul, pe acele vremuri, datorită acestei descoperire, s-a produs o adevărată revoluție în lumea muzicii și anume - discurile de vinil au făcut cu adevărat comercială muzica. Datorită lor cântăreții strângeau încasări nu doar din concerte, ci și din comercializarea muzicii înregistrată pe aceste discuri. Adevărații melomani aveau colecții întregi de discuri de vinil cu interpreții sau formațiile preferate.

Cea mai veche inregistrare romaneasca realizata pe un cilidru de ceara dateaza din anul 1890 si este realizata la taragot de un cunoscut rapsod al vremii Andrei a lu' Gelu.

DOAR PE WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM

"VINILURI" DIVERSE PROVENIND DINTR-O COLECTIE PRIVATA
sau
MAGAZINU'  CU  DETOATE
PIATRA NEAMT, STEFAN cel MARE, nr 7