Sampania sau "traditia" dintre ani

Reprezinta chintesenta luxului si a abundentei, "sclipeste" in cupele regilor sau celebreaza reusite este "licoarea care unge rotile vietii sociale", dupa cum se exprima in 1882 editorul britanic Henry Vizetelly.

 

Efervescența vinului a fost observată pe parcursul istoriei și a fost notată de scriitorii Greciei Antice și ai Romei. Cauzele acestei efervescențe nu au fost însă înțelese. De-a lungul timpului a fost atribuită fazelor lunii, precum și spiritelor bune și rele.

Tendința vinului liniștit din regiunea Champagne de a face spumă a fost observată din Evul Mediu, dar a fost considerată un defect al vinului și a fost respinsă

Dom Perignon a fost inițial însărcinat de către superiorii săi de la abația Hautvillers să elimine spuma, deoarece din cauza presiunii multe sticle se spărgeau in pivniță. Dom Perignon a ajuns până la urmă să aprecieze perlajul vinului spumant și a perfecționat tehnica realizării acestei băuturi în cramele mânăstirii. Claude Moet a transformat aceasta mânăstire într-o vinărie de mare renume în anii 1740. Cea mai bună șampanie produsă în vinăriile sale poartă acum numele călugărului care a creat-o, în cinstea memoriei acestuia.

Vinul spumant conține un nivel semnificativ de dioxid de carbon, obținut în urma fermentației naturale. Fermentația naturală poate avea loc în sticlă (metoda champenoise) sau în cisterne speciale construite pentru a face față presiunii din timpul fermentării (metoda Charmat). Exemplul clasic de vin spumant este șampania, vin spumant produs în regiunea Champagne din Franța. Există și alte exemple de vin spumant, produse în diferite țări: Espumante în Portugalia, Cava în Spania, Sekt în Germania, Asti în Italia (denumirea generală pentru vinurile spumante din Italia este Spumante) și Cap Classique în Africa de Sud. În unele regiuni ale lumii cuvintele „șampanie” și „spumante” sunt folosite ca sinonime pentru vinul spumant, deși legile din Europa și alte țări rezervă cuvântul șampanie pentru un vin spumant specific din regiunea Champagne din Franța. Termenii francezi „Mousseux” sau „Cremant” sunt folosiți pentru referirea la vin spumant provenit din altă regiune decât Champagne

Dulceața vinului spumant poate varia de la extra-sec „brut” până la dulce „doux”.

 

Sfirsitul de secol 18 si inceputul de secol 19 inseamna insa "revolutia" acestei licori, fiind vremea cind marile case producatoare folosesc artele pentru a o promova.Pictorii Pierre Bonnard, Alphonse Mucha, Toulouse-Lautrec, Manet, Cezanne expun lucrari in care sampania e vedeta.Pe de alta parte, presa populara satirizeaza defectele elitelor, folosindu-se de simbolistica bauturii respective.

Se compun  pina si melodii cu dedicatie ( valsul "Charles Heidsieck Waltz", numit dupa celebrul producator de champagne ), piesa ce a fost orchestrata in 1895 in cinstea imparatului austriac si savurata, obligatoriu, impreuna cu spumantul casei.

Pe Coasta de Azur, presa vremii mentioneaza, ca fapt divers, aranjamentul festiv realizat la porunca unui aristocrat rus: o lebada sculptata in gheata, avind deasupra un munte de caviar si plutind pe un lac din sampanie.

Aceasta moda ajunge repede, cum era si firesc, si in Statele Unite unde, intre anii 1900 si 1910 s-au "importat" peste 3 milioane de sticle, in ciuda taxelor exorbitante, a competitiei produselor locale si a "eforturilor" de stopare a "ligilor de temperanta" care proscriu consumul de alcool.

Iar din Australia, chiar din inima exploatarilor aurifere, reprezentantul casei de sampanie HEIDSIECK, scria in 1909 ca in ziua de plata, minerii dadeau navala in localuri ca sa comande "cea mai buna sampanie".

Inchin o cupa tuturor celor care citesc sau au citit articolele din acest an, promitindu-le noi subiecte captivante si interesante.

LA MULTI ANI!