Rococo-ul de dupa baroque

Se cade sa facem un mic istoric, pentru "imbunatatirea" culturii celor interesati.

Barocul a ramas popular in multe tari pana spre 1730, cand gusturile si implicit moda au inceput sa se schimbe, mai intai, asa cum era normal, in Paris si apoi in restul tarilor occidentale. Noul stil, cunoscut sub numele de rococo, cerea o mai mare atentie cu privire la scala obiectelor si o legatura mai stransa intre persoana si mobila pe care o foloseste. Ornamentele arhitecturale erau mai putin relevante, iar piesele care decorau interioarele pariziene erau construite si alese pentru a se potrivi mai curind cu oamenii decat cu incaperile ( un aspect extrem de important si de actual, din punctul meu de vedere )

Sa nu uitam ca barocul, apărut inițial în Italia, devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în lupta cu reforma protestanta. Sculptura este mai dinamică, de dimensiuni mai fastuoase și destinată mai mult spațiilor publice, tocmai pentru a demonstra omnipotența bisericii. Protagonist al barocului, BERNINI dă un limbaj nou artei sculpturale, redând mișcare în spațiu formelor imense. Imaginile sunt exuberante și pline de emoție.

Gian Lorenzo Bernini, prin lucrarile sale ( APOLLO SI DAPHNE, bAZILICA SF PETRU DIN ROMA si nu in ultimul rind FONTANA DI TREVI sau EXTAZUL SFINTEI TEREZA ), prevesteşte barocul de mai târziu, transformind ROMA intr-un adevarat oras baroc

  

Dar, producatorii francezi s-au dovedit din nou invingatorii in aceasta industrie, piesele si seriile realizate de ei fiind cele mai elegante si cele mai reusite, cautate nu doar in tara, ci si de pasionatii din strainatate. Rococo si-a inceput ascensiunea in timpul domniei lui Ludovic XIV si a ajuns la apogeu in timpul lui Ludovic XV.    

Versiunea franceza a stilului include modele ambitioase, realizate cu o varietate impresionanta de materiale, pentru crearea carora era nevoie de multa indemnanare si multa pasiune din partea mestesugarilor.     

   Principala caracteristica erau liniile si formele complexe si sinuase care pareau a se curba in toate directiile. Modelele de decoratii erau incastrate in straturi de furnir, care, la randul lor erau incadrate de bronz poleit, care sublinia picioarele mobilelor, marginile si partea din fata a sertarelor. Picioarele drepte au fost inlocuite de cele inspirate de formele animalelor, intr-o varietate de forme curbate. 

    In Anglia stilul rococo nu s-a bucurat de acelasi succes ca in alte tari, fiind mai putin folosit si nu tot atat de liber. Se foloseau foarte putin incrustatiile pentru ca mestesugarii preferau sa foloseasca pentru ornamentare furniruri din mahon si nuc, care erau finisate astfel incat granularea materialului sa fie scoasa in evidenta. Designerii englezi si cei inspirati de acestia mai tirziu au folosit un element inedit : picioarele mobilelor au fost sculpate in forme curbate, terminate prin forme aproape sferice, idee preluata de la artizanii chinezi. Designurile franceze inovatoare din 1750 au fost adoptate si modificate de Chippendale in modele bogat sculptate, renuntand la inscrustatii.  Elementul principal scos in evidenta de Chippendale si de cei mai multi artizani englezi era aerul de capriciu, de joaca pe care il avea stilul.    

       

 Schite de mobilier baroque englezesc, cu influiente pariziene de rococo executate in jurul anilor 1740 

IN CURIND SE VOR GASI ARTICOLE DE MOBILIER IN MAGAZINUL NOSTRU ONLINE