Berea a apărut acum cca. 6.000 de ani. Vine cel mai
probabil de la pâine care s-a udat și a început să fermenteze, de unde a apărut
procesul de fermentare.
Această
descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel că nu se
poate ști sigur unde a fermentat la început berea.
Cele mai vechi
urme de bere, care provin din anii 3.500-2.900 î.Hr., au fost descoperite de
curând în Tepe, Mesopotamia (astăzi în Iranul de vest).
Unii
cercetători, studiind un număr mare de texte antice cât și texte târzii, au
ajuns la concluzia că în antichitate exista o legătură strânsă între coacerea
cerealelor și fabricarea berii. Coacerea cerealelor este până in zilele noastre
un moment important în fabricarea berii.
Se pare că berea era asemănătoare
unei grăsimi groase de culoare întunecată, fără să conțină o cantitate mare de
alcool, însă foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc
important in dieta oamenilor din acea vreme. Arheologii englezi au interprins un
studiu al proceselor de pregătire a berii și cerealelor in Egiptul antic. Obiectul de studiu a
fost găsit in mormintele in care s-au păstrat rămășițe de mâncare și bere. Calitatea
acestora depinde de zahărul necesar pentru fermentație.
În zilele
noastre, pentru ușurarea procesului semințele se pun la uscat, astfel încât se
obține malțul. Malțul se fierbe, se strecoară și se adaugă drojdie. Potrivit
rețetei tradiționale, pentru obținerea unei drojdii naturale se prepară un
aluat din făină de grâu, iar aluatul se punea la copt până când mijlocul se
întărea. După care, bucățile din aluatul copt se puneau într-un decoct de malț
pentru pregătirea berii.
În toată lumea
20.000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la normală, slab
alcoolizată, pils, amară, cremă de bere și bere neagră.
O veche
tabletă, acum în păstrare la Muzeul Metropolitan din New York,
descrie berea
babiloniană ca fiind o bere neagră, bere deschisă, bere roșie, bere cu trei
straturi, bere cu cap, bere fără cap, etc. Se mai menționează faptul ca berea era băută printr-un
pai, iar în cazul familiei regale un pai aurit, destul de lung încât să ajungă
de la tron la un container mare de bere ținut în apropiere.
Acum 5.000 de
ani, în Egipt, berea
era un important aliment în dieta zilnică.
Oamenii se
strângeau să bea în “case ale berii”. Berea
era băutura națională a țării, un aliment de bază ce își găsea loc atât în
meniul nobilimii cât și în cel al oamenilor de rând (fellah). Pe lângă faptul
că era o băutură, berea
era folosită și ca medicament. Un document medical care a fost scris în jurul
anului 1.600 î.Hr. listează 700 de rețete, din care în jur de o sută conțin
cuvântul “bere” . În 1996 berăria Courage Brewery din Newcastle, a
îmbuteliat 1.000 de sticle de bere blondă, denumită Tutankhamun Ale după o
rețetă veche de 3.200 de ani, găsită în Templul Soarelui Reginei Nefertiti.
Prima dintre sticle a fost vândută, mai târziu, la licitație cu 1.000$.
Egiptenii
obișnuiau să aprovizioneze morții cu mâncare și bere. Un vechi mormânt egiptean
poartă inscripția : ”…satisface spiritul său cu vită și pasăre, pâine și
bere”. În tavernele din Egipt, cel mai folosit toast era “Pentru stafia ta!”.
Regina Elisabeta, în timp ce călătorea prin
țară, trimitea întotdeauna curieri înainte pentru a degusta berea locală. Dacă aceasta nu se ridica la
standardele necesare o rezervă era trimisă imediat din Londra către ea.
Tatăl lui Shakespeare a fost degustător de bere
sau “conner”. Acesta testa berea
turnând o parte pe o bancă, așezându-se apoi pe aceasta în timp ce termina restul
berii. Dacă era zahăr in bere sau dacă nu era pură pantalonii din piele pe care
îi purta aveau să se lipească de bancă după jumătate de oră.
La sfârșitul
secolului 17, alocația săptămânală pentru elevii de toate vârstele de la o
școală din Anglia consta în 2 sticle pe zi. Berea era mult mai sigură
și mai bună la gust decât apa potabilă disponibilă, care adesea provenea din
râuri poluate. Berea
era de asemenea comună la locul de muncă. Omul de stat și de știință, Benjamin Franklin, care a trăit în Londra între anii 1757-1774, a înregistrat
consumația zilnică de bere într-o tipografie din Londra ce a vizitat-o. Fiecare
dintre angajați consumau o halbă înainte de micul dejun, o halbă între mic
dejun și prânz, o halbă la prânz, o halbă la ora 6 și o halbă când terminau
lucrul.
În 1516 apare Legea
Germană a Purității (Deutsche Reinheitsgebot) , care spune clar că
ingredientele berii trebuie să fie doar apă, orz și hamei. Hameiul este
floarea de Humulus lupulus, un agent de stabilitate în bere. Acizii de hamei au un efect antibiotic
slab contra bacteriei
gram-positive care favorizează activitatea exclusivă a drojdiei de bere în
fermentarea berii. Aroma dată de hamei, depinde de varietate și utilizare;
hameiul fiert cu berea
("hamei amărui") produc o "amaraciune" în timp ce hameiul
adăugat mai târziu dă un fel de "aromă de hamei" (ultimele 10 minute
din fierbere) și "aromă de hamei" (ultimele 3 minute din fierbere sau
mai puțin) cu un grad de amărăciune mai scăzut. Adăugarea hameiului după
fierbere, un proces cunoscut ca și "adăugarea hameiului uscat" adaugă
puțină amărăciune. Hameiul nefiert dă doar o amărăciune slabă. Impactul
amărăciunii după o anumită cantitate de hamei este specificată în unități de
amărăciune.
PE WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM
SE GASESC SPRE COMERCIALIZARE HALBE DE BERE
CU PRETURI INTRE 25 RON - 150 RON
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu