LICITATIA DE ARTA - notiuni de baza

Imi permit sa "spicuiesc" citeva detalii despre licitatiile de arta, informatii ce provin de la cea mai mare si mai importanta casa de licitatii din Romania - ARTMARK ( ca sa argumentez si sa "intaresc" cele afirmate: este casa de licitatii care in decembrie 2011 a stabilit un record absolut in vinzarea unei opere de arta si ma refer la lucrarea "In iatac" realizata de Nicolae Tonitza, adjudecata pentru 290 000 euro, asta dupa ce in aprilie al aceluiasi an "Fata cu margele rosii" de Grigorescu s-a adjudecat pentru "fabuloasa" suma de 270 000 de euro ).

"Obiectele de arta puse in vinzare prin licitatie apartin, de regula, colectionarilor de arta, care le cosigneaza din varii motive ( nevoie de lichiditati, improspatarea colectiei sau de ce nu, specularea cresterii cotei de piata a operei unui anumit artist, etc )

In categoria obiectelor de arta se numara opere de pictura, sculptura, mobilier, ceramica si sticlarie de autor, argintarie de epoca, dar si obiecte de colectie precum bijuterii, carte veche, vinuri rare, masini de colectie si altele.

Obiectele scoase la vinzare in cadrul unei licitatii poarta denumirea de loturi

Aceasta casa organizeaza lunar cel putin o licitatie, programul fiind disponibil in cataloagele de licitatie, precum si pe site-ul www.artmark.ro

Obiectele de arta primite de aceasta casa de licitatii spre vinzare sunt analizate de o comisie de experti, in vederea lamuriri calitatilor lor intrisece, inclusiv a autenticitatii.Doar obiectele pentru care s-a stabilit autenticitatea sunt consignate in vederea vinzarii prin licitatie.Artmark garanteaza fara limita de termen autenticitatea obiectelor de arta vindute, aspect mentionat si in certificatul de vinzare emis cumparatorului.

Estimarea valorii obiectelor se face de catre specialisti evaluatori pe baza istoricului de tranzactionare a operei artistului, a reperelor tranzactionale recente, a indicelui si indexului de piata, dar "nuantat" pe baza unor criterii tehnice ( dimensiunea operei, tehnica folosita de artist, expozitiile la care opera a participat, colectiile din care opera a facut parte, etc ).

Intr-o licitatie lotul va fi adjudecat participantului care ofera pretul cel mai mare, adjudecarea constituind un angajament ferm, contractual, de cumparare.Pretului de adjudecare i se va adauga taxa totala de licitatie ( TVA-ul si oricare alte taxe sunt incluse ).In cazul artei plastice, potrivit legii, se adauga separat taxa de timbru a artistilor plastici ( 0,5% ), respectiv in cazul artei decorative si a bijuteriilor ce contin pietre pretioase sau semipretioase, taxa de certificare gemologica de 0,5%.

Taxa totala de licitatie este de 20% din pretul de adjudecare, pret exprimat in euro.Obiectul de arta ( sau de colectie ) odata adjudecat poate fi achitat de cumparator in termen de o saptamina de la momentul adjudecarii, obiectul putindu-se prelua de la sediul Artmark ( interesant este ca aceasta casa de licitatii ofera servicii de livrare profesionala a operelor de arta, iar pentru loturi de dimensiuni mari sau achizitii in valoare de peste 25 000 euro, aceasta livrare este gratuita )."

Cu o cota de piata de peste 78%, ARTMARK este liderul in domeniu si isi asuma rolul de dezvoltator de piata, venind in intimpinarea colectionarilor si investitorilor cu noi "instrumente" de piata moderna.

                                                PENTRU OBIECTE CU "DICHIS" EXISTA

                                                    WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM

Leul Romanesc

  Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8 grame, emisă de pólisul ( orașul ) grecesc Histria în anul 480 î. Ch. Ea a fost urmată și de alte emisiuni de monedă ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să     emită monede proprii din argint, asemănătoare cu ale celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. 

 De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns și ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană, dar au continuat să circule și după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiți de monede bizantine. În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul voievod care a emis monede fiind Vladislav I în Țara Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova, acesta emițând groși de argint.

 Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538. Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total peste 100 de tipuri de monede.

 O emisie de monedă a costat până și capul unui domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o monedă-medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia musulmană și dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul. 

Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova, se stabilesc monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc: galbenul austriac, sfanțul de argint (din germană Zwanziger: „denumirea monedei de 20 creițari"). 

Ca o recunoaștere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de monedă, care să se numească „român", sau „romanat" (după propunerea lui Ion Heliade Rădulescu). Acest lucru insa nu era posibil, fiind conditionat de cantitatea de metal aflata in visteria statului, dar si de puterea otomana, care nu accepta emisia de monede proprii a statelor vasale.

La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda națională leu, ca o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur și având 100 de diviziuni, numite bani.

Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, bătute în Anglia în 1867. În 1868, s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 de exemplare, aceasta fiind considerată drept probă. Începând cu 1870 s-au emis și monede de argint cu nominalele de 50 de bani (denumite popular „băncuțe"), 1 leu și 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis și monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulație s-au bătut în 1883 și 1890.

"Personalitatea" peretilor

Dorim ca interiorul sa ne confere liniste, sa fie cald si sa ofere acea intimitate care te duce spre starea de bine. Sau poate il vrem doar altfel, iesind din "tiparele normalului".

Din acest motiv va prezint, in mod succint, citeva „trucuri”, pentru amenajari intilnite de obicei in propunerile designerilor mai  "curajosi", pentru care, orice nou proiect este o provocare. 

Se pare ca in ultima vreme ne intoarcem la moda anilor trecuti. Asa cum in designul vestimentar se revine din ce in ce mai frecvent la hainele si accesoriile deceniilor trecute, mai nou si in domeniul imobiliar si in cel al designului interior revin in forta tendintele anilor din urma. Putem astfel rememora perioada anilor ’20 si asta pentru ca sunt numiti si anii de aur ai TAPETULUI, caci intr-un singur an s-au vandut mai mult de 400 de milioane de role in lume ( imens si pentru vremurile actuale ).

 

De la inceput trebuie mentionat faptul ca exista mai multe tipuri de tapet: din hartie semilavabila sau lavabila, vinil, material textil, trestie sau mica. Acestea prezinta diverse reliefuri si modele si sunt disponibile intr-o gama larga de culori. Cu ajutorul tapetului pot fi create amenajari inedite, moderne, cu accente elegante, clasice, exotice sau romantice. In plus, aceasta solutie de finisare nu se decoloreaza foarte usor, nu degaja miros si are o durata de viata de cinci pina la zece ani.
Daca este aplicat corect, intretinut in mod corespunzator si de buna calitate, poate rezista pana la 25 de ani.

Ca o scurta istorie, se poate spune ca tapetul a aparut in China, mai intai pentru ca locuitorii acestei tari au fost cei care au inventat hartia, si apoi pentru ca tot ei au fost primii care au inceput sa lipeasca pe pereti hartie de orez (aproximativ in anul 200).

Prima asociatie a celor care lipeau tapetul pe pereti a fost inregistrata in Franta, in 1599.
In 1675, Jean-Michel Papillon, un gravor francez considerat inventatorul tapetului, a inceput sa realizeze fasii de hartie cu modele care se ''potriveau'' cand erau lipite una langa alta.
Acesta poate fi considerat inceputul tapetului.
Cel mai vechi exemplu de tapet care mai exista si astazi se afla in Worchester si a fost realizat in jurul anului 1680.

Recunosc ca imi surade ideea de tapet din nou in casele oamenilor.
In primul rand imi aduce aminte de atmosfera calda ce era creata de o camera cu pereti captusiti intr-o culoare sau un joc de culori, placute la vedere si parca te simti intr-un orient expres al secolelor trecute.Tapetul nu iese niciodata din moda. Acest lucru nu este de mirare, deoarece acesta aduce locuintei un aspect complet nou.

Tapetul inseamna individualitate.

Astazi totul este permis, iar diversitatea materialelor din care este fabricat tapetul este foarte generoasa. Chiar daca nu s-au demodat niciodata, acum se pune mare pret pe amenajarea peretilor cu ajutorul acestui "invelis". Indiferent ca este elegant sau foarte simplu, cu modele si motive originale, tapetul reda locuintei un nou aspect si ii accentueaza individualitatea. 

Alegerea tapetului exprima personalitatea si stilul fiecaruia.

Pentru o varianta si mai "sic" se asorteaza tapetul cu draperiile sau perdelele de la geamuri.

O draperie si o perdea aleasa intimplator poate „demola” toata munca designerului, acesta urmarind in permanenta stilul agreat de fiecare client in parte, pentru ca la final, sa realizeze un look cit mai unicat si unitar.Acesta este motivul pentru care trebuie selectat cu grija furnizorii de tesaturi pentru perdele si draperii.

 PENTRU LUCRURILE DE "PRISOS" DE PRIN CASA EXISTA 
MAGAZINU' CU DETOATE
sau
WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM

POSTEAZA CACI ESTE GRATIS

Viata ...ca o pasiune

Imi doresc sa scriu despre un mare nume al Romaniei interbelice. Spre neuitare. Si spre elogiere.

Prieten cu marile personalitati ale vremii : Enescu, Iorga, Dimitri Gusti, B. Cantacuzino si numit fotograful Casei Regale, si-a "dedicat" intreaga viata ... pentru a imortaliza viata.Si a facut-o cu pasiune.

Este vorba de Iosif Berman, moldovean "rebel" nascut in Burdujeni, Suceava in 1890.

Geo Bogza spunea ca a devenit reporter de dragul fotografiilor lui, iar Brunea-Fox "printul reportajelor", declara ca nu se putea gindi sa mearga pe teren fara Berman.Nici Dimitrie Gusti nu-si concepea fara el campaniile monografice prin satele romanesti interbelice si l-a numit pe acesta "coautor al imaginii satului si taranului roman".

Prin imaginile sale Maestrul Berman ne lasa marturii ale unei lumi brutal disparute, caci din fotografiile lui razbate un adevar netrucat, al unei Romanii interbelice intensa si vie.O Romanie care-si cauta calea pe un drum curat, al nobletii, o Romanie a regilor si a personalitatilor adevarate, dar si a taranilor imbracati frumos si cuviincios.Iar in "centrul acestei tarisoare", Bucurestiul interbelic, Micul Paris.

Una dintre fotografiile lui extraordinare este cea realizata in 1934 in care etnograful Constantin Brăiloiu înregistreaza un cimpoies

Este anul in care o echipa de jurnalisti ai prestigioasei reviste "National Geographic" a fost in Romania sa publice un articol despre o "tara fabuloasa" cu folclor autentic si oameni ospitalieri.Articolul a aparut sub numele "The spell of Romania / Vraja Romaniei", a fost scris de Henrieta Holmes, sotia unui fost diplomat american la Bucuresti, a avut 30 de pagini, iar 17 fotografii care au ilustrat acest articol au fost executate de Maestrul Berman.Cu fotografiile la acest reportaj, Berman a deschis o fereastra larga a Romaniei magice a anilor '30.  

In 1937 guvernul ordona inchiderea ziarelorAdevarul si Dimineata la care lucra Berman, acesta continuind sa lucreze intr-un atelier fotografic sub pseudonimul I.B Urseanu, colaborind inca 3 ani cu "The New York Times".













In 1940 legionarii i-au interzis sa mai fotografieze, acesta rostind "S-a terminat.Cu profesia, s-a dus si viata mea, chiar daca a fost cu pasiune"
In mai putin de un an a murit.




 
Cu imaginile sale, Berman a reusit sa "revolutioneze" fotografia romaneasca.

DUPA APROAPE 100 DE ANI, MOLDOVA "OFERA" UN ALT MARE FOTOGRAF CARE SPER SA NU UITE INDIFERENT IN CE COLT DE LUME SE AFLA.   VLADIMIR STEFAN POTOP, caruia ii este dedicat acest articol si care ma face sa fiu mindru.Sa o faci cu pasiune

 OBIECTE CU DICHIS SI 

CONSIGNATIE GRATUITA

 www.novaconceptshop.com

"Licori" cu vechime...

... sau doar o mica istorie a whisky-ului.

Termenul "whisky" deriva din cuvintul galic "uisage beatha" sau "usquebaugh" care inseamna "apa vietii". Galeza este o ramura a limbii celte, vorbita pe meleagurile scotiene. Se considera ca whisky-ul se producea in Scotia cu mult inainte de anul 1400. Astazi se gasesc mai mult de 2500 de marci de scotch whisky vindute in peste 200 de tari din toata lumea.

Scotch whisky-ul, pentru a se numi astfel, trebuie sa se conformeze standardelor Legii Scotch din 1900, care clarifica Actul Scotch Whisky-ului si care precizeaza ca un alcool trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- trebuie sa fie distilat intr-o "unitate" din Scotia, din apa si amestec de orz, peste care pot fi adaugate doar boabe intregi de griu, utilizind doar enzime naturale prin adaugarea drojdiei.

- trebuie distilat in asa fel incit sa ajunga la un procent de cel mult 94,8% alcool in vederea retinerii aromei materiilor prime folosite in productie

- trebuie maturat in butoaie de stejar pentru cel putin 3 ani

- nu trebuie sa contina alta substanta, se pot adauga insa apa si caramel natural pentru culoare

- nu trebuie imbuteliat decit la cel mult 40% alcool ( se admit insa exceptii la unele single-malturi )

Dupa modul de producere, Scotch Whisky-ul se imparte in 4 categorii distincte

• un singur tip de malt de orz ( single malt )
• malt pur
• amestecat ( blended )
• un singur tip de cereale transformat in malt ( grain whiskies )  

BLENDED WHISKY : este produsul reiesit din contopirea mai multor tipuri de whisky, fiind in general bautura ce rezulta in urma mixarii unuia sau mai multor tipuri de single malt-uri, impreuna cu alte tipuri de whisky-uri pe baza de griu sau bauturi spirtoase neutre.Scotia, Irlanda si Canada sunt cele mai renumite tari pentru originalitatea marcilor.

Majoritatea tipurilor de whisky nu au listata o vechime.Cind un Blended Scotch mentioneaza virsta, fiecare tip de malt, de orz si malt pe baza de griu trebuie sa fie cel putin la fel de vechi ca virsta inscrisa pe eticheta.

PURE MALT WHISKY : denumite si Vatted Malt, sunt un amestec de Single Malt-uri de orz de la diferite distilarii.Spre deosebire de alte sortimente, acesta nu contine whisky-uri obtinute din griu 

SINGLE MALT WHISKY : este bautura realizata dintr-un singur tip de malt, distilata intr-o singura distilarie si produsa 100% dintr-un singur tip de cereala transformata in malt ( orzul traditional )

Regiunile importante ca si productie din Scotia sunt:

ISLAY : tipurile de whisky-uri produse in aceasta zona sunt renumite pentru caracterul lor puternic.Apa cu carbune si maltul carbonizat confera acestor bauturi un gust afumat

LOWLANDS : cel mai usor dintre toate tipurile pe baza de malt, cu note pregnante de cereale si o aroma discreta

HIGHLANDS : exista mai multe stiluri in aceasta regiune, de la aromele de malt pina la cele de fructe si chiar afumat

SPEYSIDE : in aceasta zona se afla cele mai multe distilarii din Scotia.Tipurile Speyside Single Malt sunt remarcate pentru eleganta si complexitatea lor si sunt in mare parte usor dulci si cu aroma de fructe.

Irish whiskey-ul este considerat ca fiind una dintre cele mai vechi bauturi distilate din Europa, datind de pe la mijlocul secolului 12.Wiskey-ul irlandez este unul pe baza de cereale obtinute in aceasta tara si se diferentiaza de cel scotian prin lipsa gustului afumat ( turba aproape ca nu este folosita in procesul de fermentare ), aroma fiiind mai fina si mai indulcita.

Nu exista un motiv cunoscut sau legal pentru care irlandezii pronunta WHISKEY iar restul lumii foloseste pronuntia "simpla" WHISKY.

Bourbon Whisky este replica americana a scotch-ului si se poate obtine numai in statul Kentuky, pe arii strict delimitate.Amestecul de distilare folosit la Bourbon trebuie sa contina minim 51% porumb, diferenta putind fi griu, secara sau orz.Acesta se invecheste minim 2 ani, numai in butoaie de stejar, afumate sau nu.

Tennessee Whisky.Categorie distincta, este un bourbon pur si simplu, doar ca metoda sa de productie este putin diferita, datorita unui proces special de reutilizare a "mash-ului" care da stratul unei noi etape de fermentare.Pe linga aceasta, inainte de a fi pus la invechit este filtrat intr-un mod special ( fiecarei picaturi ii trebuie aproape 24 de ore sa treaca printr-un filtru de mangal din lemn de artar ).

VIZITEAZA MAGAZINUL CU "DICHIS" SAU 

POSTEAZA GRATUIT PRODUSELE CARE ITI PRISOSESC

www.novaconceptshop.com
MAGAZINU' CU DETOATE
str STEFAN cel MARE, nr 7, PIATRA NEAMT

Turismul de inceput sau dorinta de a calatori

Oamenii secolului XIX au, spre deosebire de generatiile anterioare, o curiozitate si o dorinta fara limita, de a cunoaste lumea, de a merge sa vada locuri despre care doar au auzit, sau au citit si toate astea pentru ca informatia a inceput sa "circule" cu viteza si pentru ca distantele au inceput sa se "scurteze" datorita "vitezelor mari" de deplasare, comparativ cu epocile anterioare.

Important, este si faptul ca apar primele "jurnale de calatorii", cel mai "reprezentativ" exemplu fiind jurnalul turistic publicat de Goethe in 1816 in care descria experienta sa turistica intreprinsa in Italia, astfel aristocratia si o parte din burghezia vremii incep pelerinajul spre acele locuri, vazute ca o destinatie esentiala pentru orice traitor. Aparitia cailor ferate si dispersia acestora sporeste si ajuta aceasta dorinta. Din acest motiv acest secol isi poate adauga printre multele sale titulaturi si pe aceea de secol al calatoriilor, al cailor ferate si al vapoarelor.

Pentru europenii cu stare, calatoria cu scop educativ, cultural, este un element important al comportamentului si statutului lor privilegiat.Spre sfirsitul secolului al XIX-lea, in toata Europa dar si in Asia, marile retele feroviare sunt construite si interconectate, permitind calatorii pe distante uriase, pentru acea perioada. 

In paralel cu toate acestea se naste o intreaga industrie publicitara, Occidentul fiind inundat de ghiduri de calatorii, jurnale ale voiajelor, afise, fotografii si picturi.Toate acestea  descriu si arata, in culori tipatoare de cele mai multe ori, EXOTISMUL.

Contra unor sume mici de bani se puteau cumpara ziare si carti prin care milioane de cititori isi puteau "trai" iluziile visind la calatorii fantastice.E vremea tirajelor ametitoare a "Ocolului pamintului in 80 de zile" si ale tuturor povestirilor lui Jules Verne

Un vis, o aventura posibila, iar caile ferate sau vapoarele isi asteptau aventurierii; din acest motiv popularitatea acestor mijloace de transport atingind cote uimitoare, acesta fiind inceputul "democratizarii" calatoriei, inceputul turismului de masa.

Ajungem astfel spre anii 1900 in care calatoria nu mai este apanajul exclusivist al elitelor, cel putin pe distante medii, pe care mica burghezie urbana si chiar muncitori sau tarani, incep sa se deplaseze.

Astfel, muzeele, expozitiile universale devin accesibile si pentru ei, iar caile ferate sunt cele care, prin tarifele mici inlesnesc si democratizeaza calatoria.Mai trebuiau insa sa treaca citeva decenii pina cind costurile voiajelor aveau sa devina mai mici, iar calatoriile accesibile pentru o mai mare parte a populatiei.

Totodata, apare o literatura care "popularizeaza" calatoriile, povestirile aflindu-se de multe ori la granita dintre realitate si fictiune, aceasta literatura fiind completata de ghidurile de calatorie , precum cele publicate de John Murray ( Anglia ), Hachette ( Franta ) sau Karl Baedeker ( Germania ).In plus apar si primele agentii de voiaj, iar Thomas Cook este unul dintre pionerii domeniului.

Toate aceste initiative devin astfel "instrumente" indispensabile oricarui calator sau aspirant la acest statut. 

PENTRU OBIECTE CU DICHIS EXISTA

www. novaconceptshop.com

Sampania sau "traditia" dintre ani

Reprezinta chintesenta luxului si a abundentei, "sclipeste" in cupele regilor sau celebreaza reusite este "licoarea care unge rotile vietii sociale", dupa cum se exprima in 1882 editorul britanic Henry Vizetelly.

 

Efervescența vinului a fost observată pe parcursul istoriei și a fost notată de scriitorii Greciei Antice și ai Romei. Cauzele acestei efervescențe nu au fost însă înțelese. De-a lungul timpului a fost atribuită fazelor lunii, precum și spiritelor bune și rele.

Tendința vinului liniștit din regiunea Champagne de a face spumă a fost observată din Evul Mediu, dar a fost considerată un defect al vinului și a fost respinsă

Dom Perignon a fost inițial însărcinat de către superiorii săi de la abația Hautvillers să elimine spuma, deoarece din cauza presiunii multe sticle se spărgeau in pivniță. Dom Perignon a ajuns până la urmă să aprecieze perlajul vinului spumant și a perfecționat tehnica realizării acestei băuturi în cramele mânăstirii. Claude Moet a transformat aceasta mânăstire într-o vinărie de mare renume în anii 1740. Cea mai bună șampanie produsă în vinăriile sale poartă acum numele călugărului care a creat-o, în cinstea memoriei acestuia.

Vinul spumant conține un nivel semnificativ de dioxid de carbon, obținut în urma fermentației naturale. Fermentația naturală poate avea loc în sticlă (metoda champenoise) sau în cisterne speciale construite pentru a face față presiunii din timpul fermentării (metoda Charmat). Exemplul clasic de vin spumant este șampania, vin spumant produs în regiunea Champagne din Franța. Există și alte exemple de vin spumant, produse în diferite țări: Espumante în Portugalia, Cava în Spania, Sekt în Germania, Asti în Italia (denumirea generală pentru vinurile spumante din Italia este Spumante) și Cap Classique în Africa de Sud. În unele regiuni ale lumii cuvintele „șampanie” și „spumante” sunt folosite ca sinonime pentru vinul spumant, deși legile din Europa și alte țări rezervă cuvântul șampanie pentru un vin spumant specific din regiunea Champagne din Franța. Termenii francezi „Mousseux” sau „Cremant” sunt folosiți pentru referirea la vin spumant provenit din altă regiune decât Champagne

Dulceața vinului spumant poate varia de la extra-sec „brut” până la dulce „doux”.

 

Sfirsitul de secol 18 si inceputul de secol 19 inseamna insa "revolutia" acestei licori, fiind vremea cind marile case producatoare folosesc artele pentru a o promova.Pictorii Pierre Bonnard, Alphonse Mucha, Toulouse-Lautrec, Manet, Cezanne expun lucrari in care sampania e vedeta.Pe de alta parte, presa populara satirizeaza defectele elitelor, folosindu-se de simbolistica bauturii respective.

Se compun  pina si melodii cu dedicatie ( valsul "Charles Heidsieck Waltz", numit dupa celebrul producator de champagne ), piesa ce a fost orchestrata in 1895 in cinstea imparatului austriac si savurata, obligatoriu, impreuna cu spumantul casei.

Pe Coasta de Azur, presa vremii mentioneaza, ca fapt divers, aranjamentul festiv realizat la porunca unui aristocrat rus: o lebada sculptata in gheata, avind deasupra un munte de caviar si plutind pe un lac din sampanie.

Aceasta moda ajunge repede, cum era si firesc, si in Statele Unite unde, intre anii 1900 si 1910 s-au "importat" peste 3 milioane de sticle, in ciuda taxelor exorbitante, a competitiei produselor locale si a "eforturilor" de stopare a "ligilor de temperanta" care proscriu consumul de alcool.

Iar din Australia, chiar din inima exploatarilor aurifere, reprezentantul casei de sampanie HEIDSIECK, scria in 1909 ca in ziua de plata, minerii dadeau navala in localuri ca sa comande "cea mai buna sampanie".

Inchin o cupa tuturor celor care citesc sau au citit articolele din acest an, promitindu-le noi subiecte captivante si interesante.

LA MULTI ANI!