Diverse... din seria " BUNICA STIE"

SFATURI PRACTICE

• sapunul de toaleta dureaza mai mult daca este uscat.Cumparati intotdeauna mai multe bucati, puneti-le intr-un sertar, dulapior ferit de umezeala si folositi mai intii pe cel mai vechi ( eventual pot fi puse intre prosoape, sau lenjerii curate, acestea "imprumutind" din parfumul sapunului )
• fermoarele nu se vor mai intepeni daca "plimbati" pe dinti lor - de mai multe ori - o luminare ( ceara luminarilor nu pateaza )
• fasolea grasa se pune la fiert numai in apa clocotita cu sare, iar fasolea verde isi pastreaza culoarea frumoasa daca o fierbeti fara capac

Tot bunica ne spune si originea unor fructe cunoscute :

- Strugurii sunt originari din Asia, Prunul din  Siria, Nucul, daca este sa ne luam dupa istoricul Teofrast, ar fi fost adus din Persia, Maslinul originar din Asia iar Portocalul ar fi originar din India si China, de unde ar fi fost adus de catre Marco Polo.

- Piersicul a fost adus din Persia in insula Rhodos, apoi in Egipt si de aici in Italia sub domnia lui Claudius.Mai tirziu, cruciati au adus si ei in Europa altoiuri de piersici

                                         ----------------------------------------------------

La 23 august 1944, armata romana intoarce armele pentru eliberarea Transilvaniei si infringerea hitlerismului

                                        -----------------------------------------------------

Pe 24 august 1877, domnitorul Carol viziteaza trupele din fata Plevnei, pentru ca 3 zile mai tirziu sa fie primul asalt al armatei romane in directia Grivita

                                       ------------------------------------------------------

La 25 august 1864, AL.I.Cuza promulga legea rurala de impropietarire a taranilor iar in aceeasi zi doar ca doi ani mai devreme, 1862, se unifica serviciile sanitare din Muntenia si Moldova.

                                      -------------------------------------------------------

Intr-o brosura de promovare al Galeriilor Lafayette, bunica a gasit urmatoarele sfaturi "cheie ale elegantei" :

• Trebuie sa fii eleganta, raminind sobra
• Feriti-va de a fi excentrica, urmind insa linia modei
• Pentru a face fata oricarei ocazii, compuneti-va o garderoba echilibrata
• Nu confundati notiunea de moderna cu aceea de provocatoare
• Gasiti-va stilul potrivit temperamentului dvs
• Invatati, observindu-va cu maxima obiectivitate culorile care vi se potrivesc
• Invatati sa cumparati in functie de bugetul dumneavoastra

 

IN CURIND OBIECTE CU DICHIS 

 WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM

Bunica stie...

                                                                 "Este bine sa stii si mult mai bine sa se stie..."

                                                                                                                                                                                      

• Petele de cafea de pe haine se scot prin frecare cu o solutie realizata din 10g glicerina si un galbenus de ou, bine amestecate.Apoi totul se clateste cu apa rece.

Un pahar de suc de rosii nu este numai o bautura agreabila, ci si un aliment de clasa, un remediu sigur.Contine vitaminele A,B si C si foarte important, asigura repartitia substantelor nutritive.Aceasta "miraculoasa" bautura, contribuie la dizolvarea si "evacuarea" toxinelor care se intilnesc in artritism ( guta, reumatism ), scade ureea, fluidifica singele si da elasticitate venelor.

                                       ------------------------------------------------------

La 16 august 1921, N. Titulescu propune Camerei, reforma financiara

                                      -------------------------------------------------------

La 17 august 1916 se semneaza la Bucuresti Tratatul de alianta a Romaniei cu Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia.

                                      -------------------------------------------------------

In 1921 la 18 august se hotareste reinfiintarea la Cluj a vechii Episcopii romanesti ortodoxe a Vadului si Feleacului 

IN CURIND PRODUSE DE LA BUNICA PE

 WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM

Despre soldatei de plumb...

...sau despre acei "copii batrini", maturii nostalgici sau cei care se visau comandantii unor batalii celebre, COLECTIONARII.

Soldateii de jucarie au fost colectionati inca din cele mai vechi timpuri ( se presupune ca ideea a pornit din perioada faraonilor, cind au fost folositi de capeteniile vremii pentru a realiza mici simulari a unor strategii de atac sau aparare ). Fiind initial modelati in lemn, piatra, lut, teracota sau metal, doar pentru familiile regale si elitele ce-i inconjurau, soldateii de jucarie sau miniaturile militare au inceput sa fie produsi in masa abia la sfarsitul secolului XVIII.

La inceputul secolului XX, existau cateva companii in Europa producatoare de soldatei de jucarie din plumb care castigau teren in randul colectionarilor – copii si adulti. In prima jumatate a secolului XX, soldateii se gaseau doar in varianta plumb sau dintr-o compozitie de rumegus si un liant, insa, dupa al II-lea razboi mondial, multi producatori si-au indreptat insa atentia spre alte materiale mai ieftine, cum ar fi plasticul.Problema a aparut in anul 1966, cind, prin aprobarea unor legi la nivel international, legate de otravirea cu plumb, multi dintre producatorii de soldatei au abandonat in totalitate acest material in favoarea plasticului.

Abia dupa anul 1975 a reaparut, timid la inceput, productia soldateilor din diverse aliaje de metal, insa mult mai bine sculptati si pictati, acordindu-se mai multa grija detaliilor. Dupa insa numai 5 ani ( la mijlocul anilor 80 ), datorita lipsei cererilor, productia de soldatei a incetat, fabricantii orientindu-se spre alte articole.

Spre bucuria colectionarilor, in anii 90 au reaparut producatori, datorita cererii si asta pentru ca copii din anii 1960-1965 erau acum adulti, multi dintre ei nostalgici dupa jucariile copilariei, reinstaurind o piata pentru astfel de produse. 

IN CURIND, PE WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM 

SE VOR GASI SPRE COMERIALIZARE MACHETE AUTO SI AERONAVALE

PRECUM SI SOLDATEI DE PLUMB 

 TOTODATA, DE ASTAZI, VOI INAUGURA O NOUA "RUBRICA" IN CADRUL FIECAREI POSTARI

   - BUNICA STIE -

SFATURILE sunt vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare dată.Mai poate insemna povață, îndemn sau îndrumare.

Dupa DEX-ul limbii romane sfatul reprezinta invățătura menită să călăuzească pe cineva în diferite situații; povață; îndrumare.

Se spune ca cine nu are batrani sa isi cumpere…Cu totii am primit macar o data sfaturi de la batranii nostri cei de toate zilele...mai bune,mai rele,inutile,hazlii,enervante,dar in mod cert spuse din suflet…

Oameni diferiti,sfaturi si mai diferite … le putem lua asa cum sunt,le putem adapta,le putem ignora … insa, ei ni le ofera gratuit …

                            -----------------------------------------

PRAFUL depus pe picturile vechi se inlatura frecindu-le cu o jumatate de ceapa mare.Frecarea se va face in toate sensurile, dupa care, pinza se va sterge cu un burete usor umezit si se va lasa sa se usuce

                                          -------------------------------------------------

La 15 august 1714 este decapitat la Tarigrad, Domnitorul Constantin Brincoveanu si cei 4 fii ai sai

MAGAZINU'  CU  DETOATE

PIATRA NEAMT - STEFAN cel MARE, nr 7

SABII SI SPADE

Ca si definiție, spunem ca este acea arma individuală de luptă corp la corp, medievala și modernă, pentru lovit și împuns, cu lamă curbată și prevăzută cu un singur tăiș pe partea exterioară a curburii și în general - cu excepția Extremului Orient - cu mânerul curbat sau înclinat în sens invers curburii lamei.

La modul general sabie este o denumire generică dată armelor albe de dimensiuni mari folosite în multe forme de diferite civilizații.

Cea mai folosita si des intilnita este insa spada.Denumirea spadei medievale și modeme are la origine cuvântul latin „spatha”, prin care se desemnează arma pentru lovit și împuns din epoca romană și perioada migrației, mai lungă decât gladiusul, cu lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri. Acest termen are ca bază etimologică cuvântul grecesc „spáthe”, care a fost preluat în limba latină sub înțelesul de "obiect lung și plat” pentru amestecat diferite substanțe. Termenul a supraviețuit în limba română, diminutivat, în denumirea unei ustensile de laborator numite spatula.

Spada, ca armă cu lamă lungă și două tăișuri, este o creație a epocii mijlocii a bronzului. În sec.14-15 a.Chr. s-a răspândit spada de tip micenian, lungă și subțire (rapiera), dar și spada scurtă și lată. La începutul Hallstattului, se foloseau o mare varietate de spade scurte. Spada lungă ca un paloș a fost răspândită de celți în sec. 4-3 a.Chr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (ca și termenul de spadă pentru sabie).

În armata romana, după Războaiele punice, a fost introdusă spada scurtă după model celto-iberic, denumită gladius. Scopul principal al acestei arme era împungerea, metodă eficientă în atacul în care soldații sunt strâns grupați. Folosirea gladiusului prin tăiere verticală, orizontală sau oblică, prin mișcări ample, expunea corpul soldatului. În perioada târzie a Imperiului Roman, gladiusul a fost înlocuit treptat de sabia lungă, după model barbar.

Lama spadei medievale are circa 1 metru lungime, două tăișuri și o nervură mediană, destul de groasă pentru a rezista loviturilor. Spada are o gardă solidă și un mâner, prins ferm de lamă, care, împreună cu lama, îi dau forma unei cruci latine. Cavalerii medievali mânuiau spadele cu ambele mâini, deoarece acestea erau prea grele și prea mari pentru o singură mână.

Spada cu două tăișuri era arma principală a cavalerului feudal. Ceremonialul medieval ce avea loc la primirea cuiva în rândul cavalerilor se numea acoladă și consta dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. Seniorul îi înmâna personal cavalerului spada la învestitură, ea devenind astfel personificată.

Importanța spadei era așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie Excalibur,spada regelui Arthur

Durendal, spada lui Roland

sau Balmung, spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor.

Stema orașului Sibiu are două spade încrucișate suprapuse de trei frunze de crin stilizate, preluate din vechiul blazon al Scaunului Sibiului.

Cea mai veche spadă din fier descoperită până acum pe teritoriul României este cea de la Dobolii de Jos, comuna Ilieni, județul Covasna. Aceasta păstrează în morfologia mânerului elemente specifice pumnalelor akinakes (butonul cu "antene" sau "gheare de vultur" și gardă antropomorfă) dar este prevăzută cu o lamă dreaptă cu lungimea neobișnuită de 1,12 m. și dotată cu șențuiri. Se estimează că sabia datează din secolele VI-V î.d.C., fiind produsă de sciți

                      IN CURIND PE WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM 

            SE VOR GASI SPRE COMERCIALIZARE SABII, SPADE SI FLORETE

"PARFUM DE VACANTA"

Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina "per fumus" și înseamnă "prin fum". Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în Mesopotamia antică și Egipt, și a fost rafinat în continuare de romani si persi.

Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se bazează pe tamâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeana, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumarate ori.

Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, în secolul al nouălea, o carte despre parfumuri, pe care l-a denumit: "Cartea Chemist a parfumurilor și distilării". Aceasta conține peste o sută de rețete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice și înlocuitori sau imitații de medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, 107 metode și rețete pentru prepararea parfumurilor precum și echipamentele necesare pentru prepararea acestora.

Arta fabricării parfumurilor a devenit cunoscută în Europa de Vest înca din 1221. In 1370 s-a produs un parfum din uleiuri parfumate, amestecate într-o soluție de alcool. Arta fabricării parfumurilor a prosperat în perioada Renașterii în Italia, și în secolul al 16-lea, rafinamentele italiene au fost luate în Franta, de Rene the Florentine (Renato il fiorentino), parfumeurul personal al Catherinei de Medici. Laboratorul lui a fost legat cu apartamentul ei printr-un pasaj secret, astfel nici o formulă nu se putea fura. Datorită lui Rene, Franta a devenit foarte repede unul dintre centrele europene de parfum și fabricare produse cosmetice. Cultivarea florilor pentru esența lor parfumată a început în secolul al 14-lea, crescind într-o industrie majoră în sudul Franței. În Germania, frizerul italian Giovanni Paolo Feminis a creat o apa de parfum numit Aqua Admirabilis, cunoscut azi sub denumire de apa de colonie.

Datorita dezvoltarii comertului cu iasomie, trandafiri si portocali, orasul Grasse din Provence (Franta) s-a impus, incepand din anul 1724, drept cel mai mare centru de productie de materii prime. Grasse a fost denumit ulterior “capitala lumii in materie de parfumuri” si, in ciuda trecerii secolelor, zona isi pasteaza inca statutul de regina a parfumurilor. Orasul are, desigur, mai multe de oferit turistilor, in afara de minunatele sticle de parfumuri, frumos ornamentate, insa ceea ce il diferentiaza de celelalte zone ale lumii este faptul ca locul, gratie climei si pozitionarii geografice, este ideal pentru productia de parfumuri.

Situat la doar cincisprezece kilometri nord de Cannes, ispita Rivierei Franceze pentru cei bogati si faimosi, Grasse este, de asemenea, apropiat din punct de vedere geografic si de Nice (30 de minute est cu masina). Orasul este amplasat in mijlocul unei minunate regiuni rurale, bucurandu-se de prezenta pe fundal a unor impresionante dealuri, paduri, rauri si canioane.

Principale patru fabrici de parfumuri din Franta: Fragonard, Galimard, Mane si Moulinard, au toate legatura cu orasul Grasse. In concluzie, acest oras medieval chiar este capitala parfumurilor lumii.

In anul 1921 croitoreasa de lux Gabrielle Chanel lanseaza propria marca de parfum, creata de Ernest Beaux, pe care o denumeste Chanel No.5, deoarece a reprezentat al cincilea parfum dintr-o linie de parfumuri pe care Ernest Beaux i le-a prezentat creatoarei. Ernest a fost primul care a utilizat aldehidele in parfumerie.

Chanel No.5 este cel mai vandut parfum in lume, iar principalele sale ingrediente sunt: trandafirii de mai, iasomia si moscul sintetic. Acum cativa ani, productia de iasomie a fost perturbata de vremea rea, iar Chanel si-a luat ca metoda de precautie achizitionarea unei ferme in zona orasului Grasse. Aceasta este administrata de catre familia Muhl si produce anual 20 de tone de iasomie si 50 de tone de trandafiri de mai, exclusiv pentru Chanel.

Un alt nume de marca, despre care nu se poate sa nu amintim este Bourjois, unul dintre cei mai vechi producatori francezi de cosmetice, istoria sa debutand unde altundeva decat la Paris, in 1863, cand Joseph-Albert Ponsin crea batoane de make-up pentru actorii si actritele vremii.

 

In 1928, Bourjois inregistreaza un nou succes in domeniul parfumeriei cu „Soir de Paris” (Evening in Paris), lansat initial doar pe piata din America, dar care devine rapid cel mai faimos parfum din lume.

 

In 1924, odata cu succesul „Mon Parfum”, un parfum floral realizat din uleiuri esentiale, Bourjois este recunoscut mondial ca designer de parfumerie.

 

WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM

DECORATIUNI CU DICHIS, ANTICHITATI, CONSIGNATIE ONLINE 
sau
MAGAZINU' CU DETOATE - PIATRA NEAMT, str STEFAN cel MARE, nr 7

E' vara, deci sa fie bere

  Berea a apărut acum cca. 6.000 de ani. Vine cel mai probabil de la pâine care s-a udat și a început să fermenteze, de unde a apărut procesul de fermentare.

Această descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel că nu se poate ști sigur unde a fermentat la început berea.

Cele mai vechi urme de bere, care provin din anii 3.500-2.900 î.Hr., au fost descoperite de curând în Tepe, Mesopotamia (astăzi în Iranul de vest).

Unii cercetători, studiind un număr mare de texte antice cât și texte târzii, au ajuns la concluzia că în antichitate exista o legătură strânsă între coacerea cerealelor și fabricarea berii. Coacerea cerealelor este până in zilele noastre un moment important în fabricarea berii.

Se pare că berea era asemănătoare unei grăsimi groase de culoare întunecată, fără să conțină o cantitate mare de alcool, însă foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important in dieta oamenilor din acea vreme. Arheologii englezi au interprins un studiu al proceselor de pregătire a berii și cerealelor in Egiptul antic. Obiectul de studiu a fost găsit in mormintele in care s-au păstrat rămășițe de mâncare și bere. Calitatea acestora depinde de zahărul necesar pentru fermentație.

  În zilele noastre, pentru ușurarea procesului semințele se pun la uscat, astfel încât se obține malțul. Malțul se fierbe, se strecoară și se adaugă drojdie. Potrivit rețetei tradiționale, pentru obținerea unei drojdii naturale se prepară un aluat din făină de grâu, iar aluatul se punea la copt până când mijlocul se întărea. După care, bucățile din aluatul copt se puneau într-un decoct de malț pentru pregătirea berii.

 

În toată lumea 20.000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la normală, slab alcoolizată, pils, amară, cremă de bere și bere neagră.

O veche tabletă, acum în păstrare la Muzeul Metropolitan din New York, descrie berea babiloniană ca fiind o bere neagră, bere deschisă, bere roșie, bere cu trei straturi, bere cu cap, bere fără cap, etc. Se mai menționează faptul ca berea era băută printr-un pai, iar în cazul familiei regale un pai aurit, destul de lung încât să ajungă de la tron la un container mare de bere ținut în apropiere.

Acum 5.000 de ani, în Egipt, berea era un important aliment în dieta zilnică.

Oamenii se strângeau să bea în “case ale berii”. Berea era băutura națională a țării, un aliment de bază ce își găsea loc atât în meniul nobilimii cât și în cel al oamenilor de rând (fellah). Pe lângă faptul că era o băutură, berea era folosită și ca medicament. Un document medical care a fost scris în jurul anului 1.600 î.Hr. listează 700 de rețete, din care în jur de o sută conțin cuvântul “bere” . În 1996 berăria Courage Brewery din Newcastle, a îmbuteliat 1.000 de sticle de bere blondă, denumită Tutankhamun Ale după o rețetă veche de 3.200 de ani, găsită în Templul Soarelui Reginei Nefertiti. Prima dintre sticle a fost vândută, mai târziu, la licitație cu 1.000$.

Egiptenii obișnuiau să aprovizioneze morții cu mâncare și bere. Un vechi mormânt egiptean poartă inscripția : ”…satisface spiritul său cu vită și pasăre, pâine și bere”. În tavernele din Egipt, cel mai folosit toast era “Pentru stafia ta!”.

Regina Elisabeta, în timp ce călătorea prin țară, trimitea întotdeauna curieri înainte pentru a degusta berea locală. Dacă aceasta nu se ridica la standardele necesare o rezervă era trimisă imediat din Londra către ea.

Tatăl lui Shakespeare a fost degustător de bere sau “conner”. Acesta testa berea turnând o parte pe o bancă, așezându-se apoi pe aceasta în timp ce termina restul berii. Dacă era zahăr in bere sau dacă nu era pură pantalonii din piele pe care îi purta aveau să se lipească de bancă după jumătate de oră.

La sfârșitul secolului 17, alocația săptămânală pentru elevii de toate vârstele de la o școală din Anglia consta în 2 sticle pe zi. Berea era mult mai sigură și mai bună la gust decât apa potabilă disponibilă, care adesea provenea din râuri poluate. Berea era de asemenea comună la locul de muncă. Omul de stat și de știință, Benjamin Franklin, care a trăit în Londra între anii 1757-1774, a înregistrat consumația zilnică de bere într-o tipografie din Londra ce a vizitat-o. Fiecare dintre angajați consumau o halbă înainte de micul dejun, o halbă între mic dejun și prânz, o halbă la prânz, o halbă la ora 6 și o halbă când terminau lucrul.

  În 1516 apare Legea Germană a Purității (Deutsche Reinheitsgebot) , care spune clar că ingredientele berii trebuie să fie doar apă, orz și hamei. Hameiul este floarea de Humulus lupulus, un agent de stabilitate în bere. Acizii de hamei au un efect antibiotic slab contra bacteriei gram-positive care favorizează activitatea exclusivă a drojdiei de bere în fermentarea berii. Aroma dată de hamei, depinde de varietate și utilizare; hameiul fiert cu berea ("hamei amărui") produc o "amaraciune" în timp ce hameiul adăugat mai târziu dă un fel de "aromă de hamei" (ultimele 10 minute din fierbere) și "aromă de hamei" (ultimele 3 minute din fierbere sau mai puțin) cu un grad de amărăciune mai scăzut. Adăugarea hameiului după fierbere, un proces cunoscut ca și "adăugarea hameiului uscat" adaugă puțină amărăciune. Hameiul nefiert dă doar o amărăciune slabă. Impactul amărăciunii după o anumită cantitate de hamei este specificată în unități de amărăciune.

    PE WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM 

SE GASESC SPRE COMERCIALIZARE HALBE DE BERE 

CU PRETURI INTRE 25 RON - 150 RON

 

 

Influienta stilului Bauhaus

Designul este un cuvânt de origine engleza și care înseamnă ( stie toata lumea ) proiect, desen (de concepție), schiță (de concepție). Folosirea termenului în domeniul desenului liber ( arta ) este forțată și deci nerecomandată.

Termenul de "design" a apărut in 1851, în legătură cu complicatele realități ale producției industriale. Este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. În toate epocile de înflorire umană a existat o corelare între posibilitățile materiale, nivelul tehnologic, relațiile economice interne și externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic și capacitatea de creație. Mai mult chiar, tehnologul și artistul se confundau la început într-o singură persoană.

Arta, tehnica și știința nu sunt domenii incompatibile, contradictorii sau concurente, ci doar specifice și solidare. Ele se implică și se condiționează reciproc. Designerul știe că funcționalul, ergonomicul, esteticul și economicul conlucrează pentru a se ajunge la eficiență.

Unele designuri industriale au devenit cunoscute și „clasice”, putând fi considerate la fel de bine atât drept lucrari de arta, cât și drept lucrări de inginerie.

Istoria designului este o ramură modernă a istoriei artei care tratează începuturile și evoluția designului în sec. al XX-lea, în special în arhitectură, mobiliar, decorații interioare, îmbrăcăminte, arte grafice.

Începuturile designului sunt legate de mișcarea artistică , stilul și școala germana Bauhaus ( la 1919 ) și de curentul modernist din arhitectură, dar curând au apărut și designeri independenți care au conturat stilul produselor unor mari companii.

Paradoxul aparent al mișcării timpurii Bauhaus a fost contradicția dintre manifestul său artistic, care proclama ca țel ultim al întregii activități artistice și creatoare clădirea, ca un ansamblu finit, și lipsa oferirii de cursuri de arhitectură până în 1927. Până la data primelor cursuri de arhitectură, aparent, cel mai clar produs arhitectural Bauhaus a fost ... reprezentat de posterele sale și de tapetul folosit pentru decorarea unora dintre pereții cladirii Bauhaus din Dessau. În același timp munca studenților de a termina proiecte nefinisate sau de a produce alte proiecte bazate pe clădiri niciodată construite, precum și realizarea de piese ambientale, așa cum au fost diverse piese de mobilier și de ceramica, a constituit un aspect pregătitor al acestora spre viitoare cursuri specializate. 

Unele sunt atit de comune si de "intilnite", incit fac parte din viata noastra, "omitind" fara voie, denumirea, numele creatorului, vechimea articolului, sau al piesei ori chiar intrebuintarea pentru care a fost creata.

Cuvântul german Bauhaus (bau - a construi și haus - casă) desemnează de obicei Staatliches Bauhaus, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, designul, mobilierul și decorarile interioare ale secolului XX.

Această școală și mișcare artistică, generată de către arhitectul și pedagogul german Walter Gropius  în orașul Weimar în 1919, a funcționat la maxima sa anvergură între anii 1919 - 1933 în trei orașe germane: Weimar, Dessau și Berlin, devenind în timp, în ciuda interzicerii lor de către naziști în 1933, unul dintre cele mai importante și inspirate curente ale arhitecturii moderne și, mai ales, al stilului cunoscut sub numele de stil international. Chiar mai mult, odată cu emigrarea fondatorului mișcării artistice Bauhaus, Walter Gropius, în SUA, această mișcarea artistică cunoaște o renaștere cunoscută sub numele generic de "Stilul The New Bauhaus", numit și "Stilul New Bauhaus". La rândul său, The New Bauhaus devine un factor educativ, inspirant și stimulativ pentru multe alte generații de arhitecți și artiști plastici, care au propagat sau încă propagă esența stilului originalului Bauhaus până în prezent.

Clădirile Bauhaus din Weimar și Dessau au fost înscrise în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

                          IN CURIND PRODUSE DISPONIBILE PE 

                             WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM