"PARFUM DE VACANTA"

Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina "per fumus" și înseamnă "prin fum". Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în Mesopotamia antică și Egipt, și a fost rafinat în continuare de romani si persi.

Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se bazează pe tamâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeana, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumarate ori.

Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, în secolul al nouălea, o carte despre parfumuri, pe care l-a denumit: "Cartea Chemist a parfumurilor și distilării". Aceasta conține peste o sută de rețete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice și înlocuitori sau imitații de medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, 107 metode și rețete pentru prepararea parfumurilor precum și echipamentele necesare pentru prepararea acestora.

Arta fabricării parfumurilor a devenit cunoscută în Europa de Vest înca din 1221. In 1370 s-a produs un parfum din uleiuri parfumate, amestecate într-o soluție de alcool. Arta fabricării parfumurilor a prosperat în perioada Renașterii în Italia, și în secolul al 16-lea, rafinamentele italiene au fost luate în Franta, de Rene the Florentine (Renato il fiorentino), parfumeurul personal al Catherinei de Medici. Laboratorul lui a fost legat cu apartamentul ei printr-un pasaj secret, astfel nici o formulă nu se putea fura. Datorită lui Rene, Franta a devenit foarte repede unul dintre centrele europene de parfum și fabricare produse cosmetice. Cultivarea florilor pentru esența lor parfumată a început în secolul al 14-lea, crescind într-o industrie majoră în sudul Franței. În Germania, frizerul italian Giovanni Paolo Feminis a creat o apa de parfum numit Aqua Admirabilis, cunoscut azi sub denumire de apa de colonie.

Datorita dezvoltarii comertului cu iasomie, trandafiri si portocali, orasul Grasse din Provence (Franta) s-a impus, incepand din anul 1724, drept cel mai mare centru de productie de materii prime. Grasse a fost denumit ulterior “capitala lumii in materie de parfumuri” si, in ciuda trecerii secolelor, zona isi pasteaza inca statutul de regina a parfumurilor. Orasul are, desigur, mai multe de oferit turistilor, in afara de minunatele sticle de parfumuri, frumos ornamentate, insa ceea ce il diferentiaza de celelalte zone ale lumii este faptul ca locul, gratie climei si pozitionarii geografice, este ideal pentru productia de parfumuri.

Situat la doar cincisprezece kilometri nord de Cannes, ispita Rivierei Franceze pentru cei bogati si faimosi, Grasse este, de asemenea, apropiat din punct de vedere geografic si de Nice (30 de minute est cu masina). Orasul este amplasat in mijlocul unei minunate regiuni rurale, bucurandu-se de prezenta pe fundal a unor impresionante dealuri, paduri, rauri si canioane.

Principale patru fabrici de parfumuri din Franta: Fragonard, Galimard, Mane si Moulinard, au toate legatura cu orasul Grasse. In concluzie, acest oras medieval chiar este capitala parfumurilor lumii.

In anul 1921 croitoreasa de lux Gabrielle Chanel lanseaza propria marca de parfum, creata de Ernest Beaux, pe care o denumeste Chanel No.5, deoarece a reprezentat al cincilea parfum dintr-o linie de parfumuri pe care Ernest Beaux i le-a prezentat creatoarei. Ernest a fost primul care a utilizat aldehidele in parfumerie.

Chanel No.5 este cel mai vandut parfum in lume, iar principalele sale ingrediente sunt: trandafirii de mai, iasomia si moscul sintetic. Acum cativa ani, productia de iasomie a fost perturbata de vremea rea, iar Chanel si-a luat ca metoda de precautie achizitionarea unei ferme in zona orasului Grasse. Aceasta este administrata de catre familia Muhl si produce anual 20 de tone de iasomie si 50 de tone de trandafiri de mai, exclusiv pentru Chanel.

Un alt nume de marca, despre care nu se poate sa nu amintim este Bourjois, unul dintre cei mai vechi producatori francezi de cosmetice, istoria sa debutand unde altundeva decat la Paris, in 1863, cand Joseph-Albert Ponsin crea batoane de make-up pentru actorii si actritele vremii.

 

In 1928, Bourjois inregistreaza un nou succes in domeniul parfumeriei cu „Soir de Paris” (Evening in Paris), lansat initial doar pe piata din America, dar care devine rapid cel mai faimos parfum din lume.

 

In 1924, odata cu succesul „Mon Parfum”, un parfum floral realizat din uleiuri esentiale, Bourjois este recunoscut mondial ca designer de parfumerie.

 

WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM

DECORATIUNI CU DICHIS, ANTICHITATI, CONSIGNATIE ONLINE 
sau
MAGAZINU' CU DETOATE - PIATRA NEAMT, str STEFAN cel MARE, nr 7

E' vara, deci sa fie bere

  Berea a apărut acum cca. 6.000 de ani. Vine cel mai probabil de la pâine care s-a udat și a început să fermenteze, de unde a apărut procesul de fermentare.

Această descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel că nu se poate ști sigur unde a fermentat la început berea.

Cele mai vechi urme de bere, care provin din anii 3.500-2.900 î.Hr., au fost descoperite de curând în Tepe, Mesopotamia (astăzi în Iranul de vest).

Unii cercetători, studiind un număr mare de texte antice cât și texte târzii, au ajuns la concluzia că în antichitate exista o legătură strânsă între coacerea cerealelor și fabricarea berii. Coacerea cerealelor este până in zilele noastre un moment important în fabricarea berii.

Se pare că berea era asemănătoare unei grăsimi groase de culoare întunecată, fără să conțină o cantitate mare de alcool, însă foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important in dieta oamenilor din acea vreme. Arheologii englezi au interprins un studiu al proceselor de pregătire a berii și cerealelor in Egiptul antic. Obiectul de studiu a fost găsit in mormintele in care s-au păstrat rămășițe de mâncare și bere. Calitatea acestora depinde de zahărul necesar pentru fermentație.

  În zilele noastre, pentru ușurarea procesului semințele se pun la uscat, astfel încât se obține malțul. Malțul se fierbe, se strecoară și se adaugă drojdie. Potrivit rețetei tradiționale, pentru obținerea unei drojdii naturale se prepară un aluat din făină de grâu, iar aluatul se punea la copt până când mijlocul se întărea. După care, bucățile din aluatul copt se puneau într-un decoct de malț pentru pregătirea berii.

 

În toată lumea 20.000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la normală, slab alcoolizată, pils, amară, cremă de bere și bere neagră.

O veche tabletă, acum în păstrare la Muzeul Metropolitan din New York, descrie berea babiloniană ca fiind o bere neagră, bere deschisă, bere roșie, bere cu trei straturi, bere cu cap, bere fără cap, etc. Se mai menționează faptul ca berea era băută printr-un pai, iar în cazul familiei regale un pai aurit, destul de lung încât să ajungă de la tron la un container mare de bere ținut în apropiere.

Acum 5.000 de ani, în Egipt, berea era un important aliment în dieta zilnică.

Oamenii se strângeau să bea în “case ale berii”. Berea era băutura națională a țării, un aliment de bază ce își găsea loc atât în meniul nobilimii cât și în cel al oamenilor de rând (fellah). Pe lângă faptul că era o băutură, berea era folosită și ca medicament. Un document medical care a fost scris în jurul anului 1.600 î.Hr. listează 700 de rețete, din care în jur de o sută conțin cuvântul “bere” . În 1996 berăria Courage Brewery din Newcastle, a îmbuteliat 1.000 de sticle de bere blondă, denumită Tutankhamun Ale după o rețetă veche de 3.200 de ani, găsită în Templul Soarelui Reginei Nefertiti. Prima dintre sticle a fost vândută, mai târziu, la licitație cu 1.000$.

Egiptenii obișnuiau să aprovizioneze morții cu mâncare și bere. Un vechi mormânt egiptean poartă inscripția : ”…satisface spiritul său cu vită și pasăre, pâine și bere”. În tavernele din Egipt, cel mai folosit toast era “Pentru stafia ta!”.

Regina Elisabeta, în timp ce călătorea prin țară, trimitea întotdeauna curieri înainte pentru a degusta berea locală. Dacă aceasta nu se ridica la standardele necesare o rezervă era trimisă imediat din Londra către ea.

Tatăl lui Shakespeare a fost degustător de bere sau “conner”. Acesta testa berea turnând o parte pe o bancă, așezându-se apoi pe aceasta în timp ce termina restul berii. Dacă era zahăr in bere sau dacă nu era pură pantalonii din piele pe care îi purta aveau să se lipească de bancă după jumătate de oră.

La sfârșitul secolului 17, alocația săptămânală pentru elevii de toate vârstele de la o școală din Anglia consta în 2 sticle pe zi. Berea era mult mai sigură și mai bună la gust decât apa potabilă disponibilă, care adesea provenea din râuri poluate. Berea era de asemenea comună la locul de muncă. Omul de stat și de știință, Benjamin Franklin, care a trăit în Londra între anii 1757-1774, a înregistrat consumația zilnică de bere într-o tipografie din Londra ce a vizitat-o. Fiecare dintre angajați consumau o halbă înainte de micul dejun, o halbă între mic dejun și prânz, o halbă la prânz, o halbă la ora 6 și o halbă când terminau lucrul.

  În 1516 apare Legea Germană a Purității (Deutsche Reinheitsgebot) , care spune clar că ingredientele berii trebuie să fie doar apă, orz și hamei. Hameiul este floarea de Humulus lupulus, un agent de stabilitate în bere. Acizii de hamei au un efect antibiotic slab contra bacteriei gram-positive care favorizează activitatea exclusivă a drojdiei de bere în fermentarea berii. Aroma dată de hamei, depinde de varietate și utilizare; hameiul fiert cu berea ("hamei amărui") produc o "amaraciune" în timp ce hameiul adăugat mai târziu dă un fel de "aromă de hamei" (ultimele 10 minute din fierbere) și "aromă de hamei" (ultimele 3 minute din fierbere sau mai puțin) cu un grad de amărăciune mai scăzut. Adăugarea hameiului după fierbere, un proces cunoscut ca și "adăugarea hameiului uscat" adaugă puțină amărăciune. Hameiul nefiert dă doar o amărăciune slabă. Impactul amărăciunii după o anumită cantitate de hamei este specificată în unități de amărăciune.

    PE WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM 

SE GASESC SPRE COMERCIALIZARE HALBE DE BERE 

CU PRETURI INTRE 25 RON - 150 RON

 

 

Influienta stilului Bauhaus

Designul este un cuvânt de origine engleza și care înseamnă ( stie toata lumea ) proiect, desen (de concepție), schiță (de concepție). Folosirea termenului în domeniul desenului liber ( arta ) este forțată și deci nerecomandată.

Termenul de "design" a apărut in 1851, în legătură cu complicatele realități ale producției industriale. Este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. În toate epocile de înflorire umană a existat o corelare între posibilitățile materiale, nivelul tehnologic, relațiile economice interne și externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic și capacitatea de creație. Mai mult chiar, tehnologul și artistul se confundau la început într-o singură persoană.

Arta, tehnica și știința nu sunt domenii incompatibile, contradictorii sau concurente, ci doar specifice și solidare. Ele se implică și se condiționează reciproc. Designerul știe că funcționalul, ergonomicul, esteticul și economicul conlucrează pentru a se ajunge la eficiență.

Unele designuri industriale au devenit cunoscute și „clasice”, putând fi considerate la fel de bine atât drept lucrari de arta, cât și drept lucrări de inginerie.

Istoria designului este o ramură modernă a istoriei artei care tratează începuturile și evoluția designului în sec. al XX-lea, în special în arhitectură, mobiliar, decorații interioare, îmbrăcăminte, arte grafice.

Începuturile designului sunt legate de mișcarea artistică , stilul și școala germana Bauhaus ( la 1919 ) și de curentul modernist din arhitectură, dar curând au apărut și designeri independenți care au conturat stilul produselor unor mari companii.

Paradoxul aparent al mișcării timpurii Bauhaus a fost contradicția dintre manifestul său artistic, care proclama ca țel ultim al întregii activități artistice și creatoare clădirea, ca un ansamblu finit, și lipsa oferirii de cursuri de arhitectură până în 1927. Până la data primelor cursuri de arhitectură, aparent, cel mai clar produs arhitectural Bauhaus a fost ... reprezentat de posterele sale și de tapetul folosit pentru decorarea unora dintre pereții cladirii Bauhaus din Dessau. În același timp munca studenților de a termina proiecte nefinisate sau de a produce alte proiecte bazate pe clădiri niciodată construite, precum și realizarea de piese ambientale, așa cum au fost diverse piese de mobilier și de ceramica, a constituit un aspect pregătitor al acestora spre viitoare cursuri specializate. 

Unele sunt atit de comune si de "intilnite", incit fac parte din viata noastra, "omitind" fara voie, denumirea, numele creatorului, vechimea articolului, sau al piesei ori chiar intrebuintarea pentru care a fost creata.

Cuvântul german Bauhaus (bau - a construi și haus - casă) desemnează de obicei Staatliches Bauhaus, o școală de artă, design și arhitectură, precum și un curent artistic extrem de influent în arhitectura, artele plastice, designul, mobilierul și decorarile interioare ale secolului XX.

Această școală și mișcare artistică, generată de către arhitectul și pedagogul german Walter Gropius  în orașul Weimar în 1919, a funcționat la maxima sa anvergură între anii 1919 - 1933 în trei orașe germane: Weimar, Dessau și Berlin, devenind în timp, în ciuda interzicerii lor de către naziști în 1933, unul dintre cele mai importante și inspirate curente ale arhitecturii moderne și, mai ales, al stilului cunoscut sub numele de stil international. Chiar mai mult, odată cu emigrarea fondatorului mișcării artistice Bauhaus, Walter Gropius, în SUA, această mișcarea artistică cunoaște o renaștere cunoscută sub numele generic de "Stilul The New Bauhaus", numit și "Stilul New Bauhaus". La rândul său, The New Bauhaus devine un factor educativ, inspirant și stimulativ pentru multe alte generații de arhitecți și artiști plastici, care au propagat sau încă propagă esența stilului originalului Bauhaus până în prezent.

Clădirile Bauhaus din Weimar și Dessau au fost înscrise în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

                          IN CURIND PRODUSE DISPONIBILE PE 

                             WWW.NOVACONCEPTSHOP.COM