Se cade sa facem un mic istoric, pentru "imbunatatirea" culturii celor interesati.
Barocul a ramas popular in multe tari pana spre 1730, cand gusturile si implicit moda au inceput sa se schimbe, mai intai, asa cum era normal, in Paris si apoi in restul tarilor occidentale. Noul stil, cunoscut sub numele de rococo, cerea o mai mare atentie cu privire la scala obiectelor si o legatura mai stransa intre persoana si mobila pe care o foloseste. Ornamentele arhitecturale erau mai putin relevante, iar piesele care decorau interioarele pariziene erau construite si alese pentru a se potrivi mai curind cu oamenii decat cu incaperile ( un aspect extrem de important si de actual, din punctul meu de vedere )
Sa nu uitam ca barocul, apărut
inițial în Italia,
devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în
lupta cu reforma protestanta. Sculptura este mai
dinamică, de dimensiuni mai fastuoase și destinată mai mult spațiilor publice,
tocmai pentru a demonstra omnipotența bisericii. Protagonist al barocului, BERNINI dă un limbaj nou artei sculpturale,
redând mișcare în spațiu formelor imense. Imaginile sunt exuberante și pline de
emoție.
Gian Lorenzo Bernini, prin lucrarile sale ( APOLLO SI DAPHNE, bAZILICA SF PETRU DIN ROMA si nu in ultimul rind FONTANA DI TREVI sau EXTAZUL SFINTEI TEREZA ), prevesteşte barocul de mai târziu, transformind ROMA intr-un adevarat oras baroc
Dar, producatorii
francezi s-au dovedit din nou invingatorii in aceasta industrie, piesele si
seriile realizate de ei fiind cele mai elegante si cele mai reusite, cautate nu
doar in tara, ci si de pasionatii din
strainatate. Rococo si-a inceput ascensiunea in timpul domniei lui Ludovic XIV
si a ajuns la apogeu in timpul lui Ludovic XV.
Versiunea franceza a stilului include modele
ambitioase, realizate cu o varietate impresionanta de materiale, pentru crearea
carora era nevoie de multa indemnanare si multa pasiune din partea
mestesugarilor.
Principala caracteristica erau liniile si
formele complexe si sinuase care pareau a se curba in toate directiile. Modelele
de decoratii erau incastrate in straturi de furnir, care, la randul lor erau
incadrate de bronz poleit, care sublinia picioarele mobilelor, marginile si
partea din fata a sertarelor. Picioarele drepte au fost inlocuite de cele
inspirate de formele animalelor, intr-o varietate de forme curbate.
In Anglia
stilul rococo nu s-a bucurat de acelasi succes ca in alte tari, fiind mai putin
folosit si nu tot atat de liber. Se foloseau foarte putin incrustatiile pentru
ca mestesugarii preferau sa foloseasca pentru ornamentare furniruri din mahon si nuc, care erau
finisate astfel incat granularea materialului sa fie scoasa in evidenta.
Designerii englezi si cei inspirati de acestia mai tirziu au folosit un element
inedit : picioarele mobilelor au fost sculpate in forme curbate, terminate prin forme aproape sferice, idee preluata de la artizanii chinezi.
Designurile franceze inovatoare din 1750 au fost adoptate si modificate de
Chippendale in modele bogat sculptate, renuntand la inscrustatii. Elementul principal
scos in evidenta de Chippendale si de cei mai multi artizani englezi era aerul
de capriciu, de joaca pe care il avea stilul.
Schite de mobilier baroque englezesc, cu influiente pariziene de rococo executate in jurul anilor 1740
IN CURIND SE VOR GASI ARTICOLE DE MOBILIER IN MAGAZINUL NOSTRU ONLINE
